Albinuţele mele dragi, în familia noastră există două mari pasiuni: apicultura şi călătoriile. Sunteţi curioase cum s-au născut aceste pasiuni?
Soţul meu, de meserie şofer profesionist, a colaborat o lungă perioadă de timp cu o agenţie de turism. Astfel a călătorit în toată Europa în interes de servici, iar în timpul liber cutreieram împreună minunata noastră ţară.
Într-o frumoasă zi de vară, plimbându-ne prin pădurea din satul buniclor mei (Buştenari) am auzit un zumzet puternic. Ne-am uitat în toate direcţiile, iar la un moment dat, printre frunze am zărit un frumos roi de albine la 3 metri deasupra noastră într-un cireş sălbatic. Eu sincer m-am cam speriat, dar soţul meu părea de-a dreptul fascinat de felul în care albinele dansau în jurul crengilor. Mi-a cerut telefonul şi a sunat un bun prieten apicultor, care în nici o oră a ajuns în pădure lăsând maşina cât mai aproape de locul în care ne aflam. A venit cu un stup gol, câteva rame goale, o prăjină şi puţină miere. Fricoasă din fire nici nu am stat să văd cum le-au capturat că în câteva minute toate albinele erau în stup, apoi erau cu el la maşină. Andrei a plecat imediat cu minunata captură spre stupina lui, iar noi curioşi am pornit după el.
Am mâncat multă miere până acum din stupina lui Andrei, dar era prima dată când o vizitam.
– Uite Bogdane, roiul ăsta valorează cam 400 de lei în momentul de faţă. Sunt cinstit cu tine, alţii ţi-ar cere mai puţin. Ce zici, e ok?
– Lasă mă, păstrează-l tu şi dă-mi miere.
– Cum vrei, mie îmi convine. Dar ce zici, nu te-ar tenta şi pe tine apicultura? Să ştii că e o meserie frumoasă. La mine iniţial totul a fost un hobby, iar acum a devenit o adevărată afacere. E bine că ai unde să ţii stupii. La ţară acolo, zona este excelentă. Nu este nici departe de Ploieşti, iar pădurea e aproape. Ai salcâmi, tei şi fâneaţă. Nici nu trebuie să te deplasezi cu ei. Şi să-ţi spun un secret. Această meserie e ca un drog. Pasiunea pentru ea dacă „ţi-a intrat în sânge”, nu-ţi mai iese niciodată. Ascultă-mă ce-ţi spun. În plus nu-mi fac griji de „concurenţă”, e loc pentru toată lumea. Ba chiar pe piaţă cererea e mai mare decât oferta.
– Nu ştiu ce să zic. Eu vreau să fac multe, dar nu mă ajută timpul. Ştii că sunt legat de serviciu.
– Dacă ai puţini stupi, nici nu ai nevoie de prea mult timp pentru ei. De ce nu îţi iei un atestat? Uite ce, anul ăsta nu ai când, dar de anul următor poţi începe. Îţi dau acum un borcan de miere, iar anul care vine din primăvară îţi dau roiul pregătit de cules.
Se spune că femeia e greu de înţeles, ei bine cred că într-o viaţă anterioară, soţul meu a fost femeie. Vine la maşină şi îmi spune:
– Vreau să fac un curs de apicultură!
Şi îmi întinde un bileţel cu o adresă şi un număr de telefon. Eu încep să râd în hohote.
A doua zi, omul meu se ţine de cuvânt.
– Tu ai vorbit serios, nu-i aşa?
– Mai serios ca niciodată!
Perioada care a urmat ne-a schimbat total viaţa. În toamna acelui an am aflat că sunt însărcinată, iar soţul meu a primit o veste care ne-a marcat pe amândoi. Firma la care lucra a intrat în insolvenţă, iar postul lui a fost restructurat. Aşa a devenit şomer cu acte în regulă. Mai mult şi eu eram în aceeaşi situaţie, dar angajatorul meu nu mi-a restructurat postul pentru a nu pierde indemnizaţia, aşa că eram angajată doar în acte. Un gest nobil zic eu. Cine ar fi angajat o gravidă???
Dar tot răul spre bine… Dumnezeu drăguţul a aşezat totul în aşa fel încât totul să se potrivească precum un uriaş puzzle în minunata noastră aventură prin hăţişurile vieţii.
Soţul meu a obţinut diploma cu notă maximă şi a dat din start comandă de cutii neasamblate, ramuri, faguri şi diverse unelte.
În primăvară totul era pregătit.
Din păcate am avut câteva probleme de sănătate care îmi puteau pune sarcina în pericol. Din acest motiv, soţul meu a refuzat câteva oferte de angajare care presupuneau deplasări externe îndelungate. Nu mă putea lăsa singură în acea situaţie. Financiar a fost foarte greu, dar ne-am folosit de economii. Mulţumesc lui Dumnezeu că am fost chibzuiţi.
În primăvară şi-a recuperat roiul de la Andrei, dar a cumpărat de la el încă 4 roiuri mai mici şi o centrifugă care îi prisosea. Era prea mică pentru nevoile lui, dar potrivită pentru nevoile noastre. Andrei, foarte amabil şi bine intenţionat, s-a oferit să îl înveţe câteva taine care la curs nu le aflase şi nici în cărţi nu le citise, taine care doar prin experienţă le deprinzi.
La sfârşitul lunii iunie, numărul stupilor s-a dublat. Am achiziţionat o remorcă de care aveam nevoie să îi transportăm unde aveam nevoie.
Hotărât, a mai cumpărat şi câteva cutii pe care urma să le asamblăm şi vopsim.
Nu o să uit niciodată. Luni terminase de asamblat
ce comandase şi se apucase de vopsit, marţi urma să ne vină un prieten să ne ajute la zugrăvit, iar miercuri aveam control la doctor. Doar că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, iar marţi, 8 iulie 2014, am născut o minune de băieţel. Horia s-a gândit să vină ceva mai devreme pe lume, într-un moment în care eram copleşiţi de treburi. Bine că a venit sănătos, deşi au existat complicaţii. Soţul meu încă mai avea urme de vopsea care nu se curăţase de pe mâini când şi-a cunoscut copilaşul. Dar imediat după ce m-am recuperat, am intrat şi eu în acţiune şi cu mare grijă i-am comestizat puţin apelând la talentele mele artistice.
Totul a rămas în stand-by. Prioritatea era copilul.
De albinuţe avea grijă periodic, iar în noiembrie 2014 s-a angajat… Deşi nu e genul care să-şi schimbe job-urile cum foarte des, anul acesta a fost nevoit să-şi dea demisia.
– Eu nu mai pot lucra astfel. Bani puţini şi muncă multă. Am investit şi în stupină destul de mult. Am cumpărat şi o remorcă, cutii, roiuri ca să fac? Să le las baltă din cauza programului neclar? Măcar dacă eram plătit.
– Te înţeleg şi te susţin. Am aşteptat noi cu înfiinţarea PFA-ului şi uite că bine am făcut. Nu ar fi mai bine să ne pornim noi propria afacere? Când termin indemnizaţia ce fac? Acolo nu mai mă pot întoarce, iar în altă parte nici nu vreau să mă gândesc să mă angajez. Cu cine las copilul până creşte ca să-l pot da la grădiniţă? La creşă nu îl dau! Ai văzut Iulia, a ajuns să-şi dea tot salariul pe bonă că Mihăiţă e tot timpul bolnăvior. Cei mici răcesc repede şi la creşă nu sunt primiţi dacă sunt bolnăviori. O decizie corectă. Dar cât concediu pot să-mi iau, câte medicale, cu cine îl las? Eu nu-mi trimit copilul la 400 km distanţă la mama. Nu aş putea sta fără el.
– Nici nu se pune problema.
– Cum alţii au reuşit, noi de ce nu reuşim? Suntem tineri, suntem deştepţi, avem ceva bani strânşi, poate cu timpul obţinem şi un împrumut ca să ne dezvoltăm afacerea. 10000 de euro ar fi suficienţi pentru început, ca afacerea noastră să se dezvolte. Avem nevoie doar de o camionetă momentan. Remorca pe care am cumpărat-o este prea mică. Capacitatea ei este de 20 de stupi, în plus nu putem tracta mai mult de 10 o dată deoarece amărâtul nostru Logan nu are suficientă putere. Deci avem nevoie de o camionetă! Deja avem 24, iar la vară
îi putem dubla. Apoi vedem noi.
– Şi ce putem face? Apicultura e o afacere de durată. Profit faci abia după 5 ani ca să-ţi scoţi investiţiile. Până atunci?
– Ne gândim noi la ceva.
– Ştii, zilele trecute vorbeam cu Adrian. Când a auzit că mi-am dat demisia m-a întrebat dacă vreau să mă angajez la el. Prieten, prieten, dar nu vreau iar să-mi omor tot timpul. Mi-a dat o idee. Să cumpăr un 8+1 şi să înfiinţez o firmă. El tot aşa a pornit, de la o maşină mică, iar acum are o întreagă flotă.
– Vezi, ţi-am zis eu să nu ne grăbim cu PFA-ul. Mai ales că din 2016 Codul Fiscal s-a modificat. Mai avantajos e un SRL. Poţi avea mai multe domenii de activitate şi poţi combina apicultura cu transportul.
– Tu te pricepi mai bine. Sincer nu aş vrea să renunţ la nici una din pasiunile mele.
Astfel soţul meu a început să-şi caute maşină, iar eu am început să mă interesez de actele necesare pentru înfiinţarea unei firme.
El a găsit o maşină şi a plecat chiar azi după ea la Timişoara. Dorim să o cumpărăm pe persoană fizică momentan, apoi după înfiinţarea firmei să facem un contract de comodat pentru folosinţă. Norocul lui că are o soţie strângătoare ca o albinuţă, altfel nu avea banii necesari. Diseară îl aştept cu şampania să o stropim.
Eu am considerat că cea mai potrivătă variantă pentru noi ar fi înfiinţarea unei SRL-D (societate cu răspundere limitată pentru debutanţi). Nici nu ştiam că există aşa ceva, deşi am terminat un liceu de profil şi o facultate în Administraţie. Pe vremea aceea cel puţin nu exista.
Aş avea câteva avantaje precum: scutirea de la plată a taxelor de înmatriculare la Registrul Comerţului, scutirea de la plata taxelor de asigurări sociale pentru maxim 4 salariaţi, şansa de a putea beneficia de fonduri nerambursabile de până la 10.000 de euro (exact ce aveam nevoie, de parcă cineva de acolo de sus ne-a ghicit gândurile). În plus există
aproape aceleaşi condiţii ca la înfiinţarea unui SRL. Deci pot alege mai multe coduri CAEN.
La înfiinţarea SRL-D-ului pot alege totuşi maximum 5 grupe (cele cu 3 cifre) de activitate pentru obiectul de activitate, cu anumite excepţii care nu mă împiedică să fac acest demers.
Codurile CAEN la care m-am gândit sunt următoarele:
0149 – creşterea altor animale – ca domeniu principal de activitate
4939 – alte transporturi terestre de călători
4941 – transporturi rutiere de mărfuri
4690 – comerţ cu ridicata nespecializat
7311 – activităţi ale agenţiilor de publicitate
Numele firmei la care ne gândisem iniţial, din păcate nu e disponibil, aşa că ne-am orientat către o variantă combinată. Amândoi optăm spre S.C. APITRANS HORIA S.R.L.-D. API de la apicultură, TRANS – de la transporturi, iar HORIA – numele minunii din viaţa noastră care ne motivează clipă de clipă şi ne face să uităm de toate greutăţile.
Ce trebuie să ştim este faptul că pe lângă beneficii, avem şi câteva obligaţii. Cele mai importante ar fi: obligaţia de a reinvesti 50% din profit dacă nu obţinem finanţare şi menţinerea a cel puţin doi angajaţi pentru o perioadă de 3 ani dacă obţinem finanţare. Nu consider că aceste obligaţii ar putea deveni greu de îndeplinit.
Banii câştigaţi cu siguranţă i-aş investi în achiziţionarea unor utilaje apicole necesare care ne-ar facilita activitatea.
Astfel vara ne vom ocupa de albinuţe, iar în timpul liber câte o excursie cu pelerini sau câte un transfer la aeroport, iar iarna doar transferuri şi convenţii.
Pare mult de muncă şi cu siguranţă va trebui să apelăm la o firmă de contabilitate.
Deoarece mereu am încercat să evit birocraţia din România cu toate hăţişurile ei de multe ori peste nivelul meu de a le putea înţelege logica precară şi întortocheată, există şi posibilitatea de a apela la specialişti care ne pot ajuta GRATUIT cu actele pentru înfiinţarea unei firme. Ei se vor ocupa de tot: obţinerea rezervării de denumire, verificarea condiţiilor obiectelor de activitate ce urmează a fi autorizate, completarea cererilor, obţinerea rezervării de denumire, verificarea condiţiilor obiectelor de activitate ce urmează a fi autorizate, completarea cererilor, obţinerea certificatelor, depunerea şi ridicarea actelor şi declaraţiilor şi alte demersuri care ne-ar mânca multă energie şi timp. Mi-e greu să alerg de la un birou la altul cu un copil mic în braţe, iar soţul meu nici nu vrea să audă de hârţogăraie. Mai bine apelăm la cineva cu experienţă astfel vom puncta exact la ţintă. Nu trebuie decât să semnez un contract, de restul se vor ocupa ei!
M-am documentat cam care ar fi paşii:
– Alegerea formei juridice a firmei şi rezervarea numelui;
– Stabilirea sediului social al societăţii şi obţinerea tuturor acordurilor de funcţionare;
– Redactarea corectă şi completă a Actului Constitutiv al firmei;
– Depunerea capitalului social la bancă (minim 200 lei);
– Depunerea actelor şi înregistrarea acestora la Registrul Comerţului;
– Ridicarea actelor;
– Etape ulterioare: confecţionarea ştampilei, facturierelor şi chitanţierelor, achiziţionarea registrelor obligatorii etc
Legislaţia fiscala va trebui să o cunoaştem foarte bine, dar de multe ori unele aspecte ne depăşesc. Mai ales că mereu au loc modificări legislative cu care doar contabilii autorizaţi pot fi la curent. Pur şi simplu nu ne putem ocupa de tot. Iniţial mă gândeam să ţin eu contabilitatea primară, dar soţul meu îmi spune că asta ar însemna să stau toată ziua în faţa
calculatorului căutând legi în vigoare.
Se pare că mă cunoaşte foarte bine. Sincer nici nu-mi place. Prefer să îi caut clienţi, iar vara să fiu învăţăcelul lui. Va avea nevoie în viitor când numărul stupilor va creşte. În plus am şi un copil care în această perioadă efectiv îmi consumă mult timp şi energie.
Suntem siguri că nu vom da greş cu nici una din cele două activităţi deoarece mierea
naturală este foarte căutată, mai ales la export, iar oamenii vor avea în permanenţă nevoie să se deplaseze. Doar drumuri bune să avem fără evenimente rutiere, dar şi vreme frumoasă şi fără intemperii.
Soţul meu va fi administratorul firmei, iar după ce Horia va împlini 2 ani, mă voi angaja la firma administrată de el. Pe viitor, dorim să ne dezvoltăm afacerea. Poate vom reuşi să obţinem chiar şi fonduri europene nerambursabile. Să ne cumpărăm pe lângă camioneta pe care ne-o dorim în viitorul apropiat şi o platformă apicolă, dar şi câteva microbuze. Atunci va trebui să angajăm câţiva şoferi, iar noi ne vom ocupa doar de albinuţe şi comenzi.
Reţeta succesului o vom scrie pe parcurs…
Dacă ţi-au fost utile aceste informaţii, împarte-le şi cu prietenii tăi! Albinuţa îţi va mulţumi mult!
[…] albinelor pentru unii este mai mult decât o afacere. Este un stil de viață. România din fericire are un potențial ridicat în acest domeniu. Chiar […]
[…] analizează cu atenţie avantajele şi dezavantajele, drepturile şi obligaţiile pe care le ai, suma maximă împrumutată, dobânzi şi comisioane, graficul de […]
Interesant si instructiv articol!
Acum am inteles de unde denumirea blogului tau 😛
Totul are legatura 🙂
In orice afacere e nevoie de finantare si un contabil bun.
Categoric.
Felicitari pentru ideea de afacere, mierea e o adevarata sursa de sanatate dar si de bani. Spor in afacere!
Daca afacerea ta se va concretiza, conteaza pe mine ca si client. Produsele apicole nu lipsesc de la noi din casa!
Cu mare drag Cristina!
felicitari si mult succes in continuare 🙂
Multumesc din suflet! Mult succes si voua. 🙂
[…] albinelor pentru unii este mai mult decât o afacere. Este un stil de viață. România din fericire are un potențial ridicat în acest domeniu. Chiar […]
[…] analizează cu atenţie avantajele şi dezavantajele, drepturile şi obligaţiile pe care le ai, suma maximă împrumutată, dobânzi şi comisioane, graficul de […]