Tu când faci un copil? Întreabă-l pe Dabija!

21

Cred că nu este om/cuplu care să nu fi trecut prin asta. „Da’ tu când faci un copil?” Că deh! Asta cu „tu când te mai însori/măriţi” a deveni elegant demodată! Însă întrebarea supremă: „Da’ tu când faci un copil?” s-a transformat într-o problemă existenţială pentru multe persoane care au o problemă cu intimitatea ta, intrând cu bocancii efeciv în viaţa lui Dabija. Că altfel nu îmi explic de ce le f%¤# grija atât de mult dacă faci tu copii ori ba.

Mda… ştiu! În ochii lupilor moraliști eşti persoana care distruge echilibrul în natură… de parcă echilibrul stă doar în procreație. Iar prin faptul că tu nu participi activ la asta, omenirea se va duce dreaq… Cum ar zice copchii din ziua de azi #csf #ncsf! Asta e. Omenirea o să dispară. Pe bune acum! Trebuie să vină sfârșitul într-o zi!

Dar să revenim la întrebarea: Tu când faci un copil???

Tu cand faci un copil

Cum când??? De parcă a da din buci e totul! E un subiect prea sensibil și dureros pentru a îi permite cuiva să îl dezbată în numele tău. De sfaturi toți sunt buni, însă tu nu ai obligația de a accepta sfaturi pe care nu le-ai cerut!

Nu vreau să menajez retardul celor care nu țin cont de intimitatea omului și pun această întrebare stânjenitoare. Așa că le voi da câteva argumente, suficiente cât să se gândească de două ori înainte de deschide gura. Asta dacă acest articol va ajunge și la cei care nu mai pot de grija altora. Să purcedem!

#1 De ce nu faci un copil? Păi te-ai gândit că nu pot avea copii? Te-ai gândit că în timp ce tu scuipai semințe în parc, eu am fost la n clinici și am făcut n tratamente. Că suplimentar am făcut turul mănăstirilor căutând speranța atât la medici cât și la divinitate? Te-ai gândit că întrebarea ta idioată este exact ca un cuțit răsucit într-o rană? Dar neah! E tot vina mea. Că poate după mintea ta îngustă Dumnzeu dă copii doar la cine trebuie. De aia sunt orfelinatele pline, iar la știrile de la ora 5 deja pruncuciderea nu mai e ceva ieșit din comun.

#2 De ce nu faci un copil? Te-ai gândit că poate sufăr de o boală genetică, iar o sarcină reprezintă un risc pentru pruncul nenăscut sau pentru mamă? Nu te-ai gândit la asta nu? Probabil singurul tău neuron se află în stare vegetativă, iar tu ai început să delirezi. În acest caz, oricum ar fi tot nu-i bine.

Oricum, TU cel care ți-ai permis să nu procreezi… Dacă nu faci un copil, ești paria societății. Dacă faci și ai ghinionul să ai un copil cu probleme, pe lângă lupta pe care trebuie să o porți cu viața, mai trebuie să dai explicații și în fața societății. Că deh, nu ar fi trebuit să îl faci!

Bleah! Gura lumii e cea mai spurcată!

#3 De ce nu faci un copil? Iaca pentru că nu vreau! Fac vreo crimă? E alegerea mea dacă vreau sau nu să am moștenitori. Asta nu ține de egoismul personal ci de o anumită experiență de viață. E alegerea mea dacă vreau sau nu să am copii, nu a ta. Așa că nu ar fi mai bine să-ți vezi de viața ta? Poate dacă vei căuta prin dex litera „i” de la indiscreție vei evita această întrebare.

Acum cireașa de pe tort! Ai trecut de etapa „Tu când faci un copil”… asta pentru că tu ți-ai dorit… Ai unul, însă nu-i de ajuns. „Nu îl poți lăsa singur. Trebuie să mai faci unul!” Ai auzit bine! Cică TREBUIE! Altfel e jale. Alfel existența ta pe acest pământ este nulă!

#f.n. Pe lângă cele enumerate mai sus… te-ai întrebat dacă am posibilitatea materială de a crește încă unul? Poate eu vreau să aibă un viitor mai bun decât al meu. Poate eu nu mi-am depășit condiția, deși am dat din coate cât am putut. Însă nu toți răzbesc. Dar vreau ca singurului meu copilaș să nu îi lipsească nimic. Să aibă parte de mai mult decât am avut eu. O să spui că unde mănâncă unul, pot mânca și doi, iar hainele le moștenește ăla mic, de la ăla mare. Dacă ai ajuns să spui asta, înseamnă că neuronul tău în stare vegetativă tocmai și-a dat duhul! Să îi cânte cineva „veșnica pomenire!” De parcă a avea un copil sau mai multi se rezumă doar la nevoile primordiale. Păi da… educația (cea mai scumpă) nu-i nimic. Dar ție ce-ți pasă! Tu ți-ai făcut datoria și ai că#$t inșpe copii pe care i-ai lăsat în voia sortii, însă îți permiți să îmi dai mie sfaturi despre procreație.

P.S. Vezi-ți de viața ta și mie dă-mi pace! Dacă fac un copil, doi, trei sau 10, sau niciunul, nu tu îl/îi vei crește… ci… ghici cine? EU! Iar viața ta va fi la fel de tristă, pentru că prea te f#$@ grija de ce fac eu! Așa că data viitoare, înainte de a întreba „Tu când faci un copil?”, gândește-te la ce am scris mai sus. Poate brusc… neuronul tău își va reveni!

DISTRIBUIȚI

21 COMENTARII

  1. Mi-ai citit gandurile! Noroc ca pe masura ce am inaintat in varsta intrebarea s-a mai rarit. Exact ca un cutit in rana pica. Evident ca tot mai sper ca intr-o zi va veni MINUNEA, dar ar fi bine sa nu mai fiu intrebata. Eu VREAAAAAUUUUU SA AM UN COPIL, dar………………poate ca Dumnezeu se va indura candva si de mine.

    • Sper din toată inima să ai parte de ce îți dorești. Știu și zici. Și eu sunt agasată permanent de astfel de întrebări. Poate nu toți sunt rău intenționați când pun o astfel de întrebare, însă asta nu este o scuză de a le permite să intre în viața mea intimă.

  2. Eu am 33 de ani si toata lumea intreaba acelasi lucru. Tu ma stii, eu am probleme cu anxietate si inca lupt cu ele. Nu pot face un ccopil cata vreme eu nu reusesc sa renunt la tratament. Plus ca nici nu sunt sigura ca mi-l doresc. Nu pricep de ce oamenii simt nevoia sa faca conversatie intrebandu-ma pe mine cand o sa am un copil. Nu putem vorbi despre vreme?

    • Este o alegere personala zuzi. Nimeni nu este in masura sa te judece pentru decizia ta, mai ales daca la mijloc mai exista si probleme de sanatate.

    • Și eu am obosit. Mai rău este atunci când problema e destul de vizibilă și tot insistă. Te dărâmă emoțional pur și simplu. Sau când le spui că există o problemă iar din acest motiv nu faci, iar interlocutorul caută să-ți aducă argumente că medicii sau părerea ta e egală cu 0.

  3. Eu cred ca asta e o mentalitate foarte invechita (rolul tau ca femeie este de a procrea si atat, nu zau…) si imi place sa cred ca pe langa asta mai am si alte teluri in viata :). Pe de alta parte, eu cred ca oamenii astia pun intrebari de genul doar de dragul de a face conversatie si nu prea realizeaza ca poate fi un subiect sensibil sau chiar dureros. Deci cel mai bine ar fi sa nu punem la suflet. Norocul meu (deocamdata) ca inca nu au inceput intrebarile despre copil, desi observ ca incet incet apar cele referitoare la casnicie. cineva mi-a spus acum ceva vreme „pai trebuie sa faci copii, macar din bun simt!” wait…whaat? ce spui de iubire sau dorinta ta de a avea acel copil? Astea au iesit din peisaj, doar trebuie si gata?

    • Hai că de a face un copil din bun simț nu am mai auzit! :)) E trist că în secolul 21, într-un stat din U.E. mai există oameni cu o așa mentalitate.

  4. Offf…da. trec prin asta zi de zi. Dar eu nu ma simt ok sa fac un copil. Asa ca mi.am luat un caine. De ce nu si.or vedea unii de treaba…nu pricep. E o tara libera, de ce trebuie sa fim judecati pentru alegerile noastre?

  5. Daaaa, pana sa ma marit ma intrebau cand ma mai marit. Dupa ce m-am castorit, cand fac un copil ca deh..au trecut 2 ani de la casatorie. A venit pe lume primul bebe, ce crezi ca intreaba acum?? Cand il fac pe al doilea. WTf??
    Nu ai ce face..lumea nu poate de dormi de grija altora.
    Noi ca noi, dar asa cum ai zis si tu, poate sunt persoane care nu pot, intrebarea e chiar ca un cutit in rana.

  6. Pe mine ma intreaba cand ma marit si cand il fac pe al doilea, dovada ca niciodata nu scapi de gura lumii. Eram odata intr-un bar si trecand pe langa o masa cu Dragos ca sa mergem la baie cei de la masa ma intreaba asa tam nesam cand ii fac un fratior? M-am uitat la ei siderata si le-am zis ca acum ma duc sa-l fac.
    A doua oara eram in autobuz toti 3 si o tanti care statea langa noi s-a apucat sa-mi zica ca trebuie sa-i fac un frate ca nu e bine sa fie singur la parinti, bla, bla, bla, fara sa ma cunoasca, sa stie ce probleme am, etc.

  7. Si eu ma confrunt cu astfel de intrebari, nu ma deranjeaza chiar atat de tare, insa am cazuri in familie care nu pot avea copii (nu inca) si sunt agasati cu astfel de intrebari.
    De atunci, eu nu intreb pe nimeni de „sanatate”, doar in gluma.

  8. oamenii sunt limitati intelectual si nu stiu ce sa te intrebe, nu stiu ce sa discute, si atunci se baga in intimitatea ta. Am trecut de prea multe ori prin intrebarea asta idioata si de fiecare data am dat un raspuns diplomat, desi imi venea sa urlu si sa le inchid gura.
    Oamenii nu pot intelege ca fertilitatea este in scadere,ca intimitatea fiecaruia nu trebuie dezbatuta.

  9. Nici pamantul nu astupa gura lumii! Nu ai ce sa faci in privinta asta! Am prietene care abia s-au casatorit (sunt foarte tinere) si deja au aparut barfe precum: sigur s-a casatorit ca e gravida (cand adevarul e total altfel). Un copil se face atunci cand ambii parinti isi doresc asta, nu cand tot intreaba vecinii sau mor de curiozitate. Si oricum, parerea mea este ca parinte e acel care creste un copil, nu cel care naste.

  10. D: 😀 😀 M-am amuzat teribil!
    Sunt invatatoare intr-o clasa cu elevi care au multi, prea multi frati/surori. Parintii spun, de fiecare data: Daca dă Domnul…
    Si eu îi întreb doar în ce zi dă Domnul ăsta al lor, copiii!? Că știu și eu vreo câteva persoane care-și doresc așa ceva… D: 😀 😀

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here