De ce să scriu despre o lume plină de iluzii?

Mai bine scriu despre mine.

Dar oare cui îi pasă?

Cine se oprește să m-asculte?

Sunt un punct în mulțime…

Un punct fără de care,

Mulțimea ar fi incompletă.

Dar totuși mulțimea nu mă vede!

Strig!

Nu mă aude nimeni?

Privirile reci îmi dau fiori,

Dar devin imună și începe să nu-mi mai pese.

Cine sunt eu?

Un copac plin de vise,

Care se usucă zi de zi.

Doar ploaia ce-mi mângâie creștetul,

Mă îndeamnă să ridic brațele către cer…

Și să privesc soarele care răsare.

Razele lui mă fac să sper

Că undeva, pentru cineva…

Contez!

Sunt doar stihuri fără sens…

Într-o lume confuză,

Pierdută în negura vieții,

Orbecăind prin întuneric,

Căutând o rază de lumină,

De speranță!

Sunt doar stihuri fără sens…

Sunt doar EU, un punct în mulțime

Și contez!

Chiar dacă EU contez doar pentru mine!

De

5 comentarii la „Stihuri fără sens (Cine sunt eu?)”
  1. Nu ai dreptate, nu contezi doar pentru tine. Chiar daca esti doar „un punct in multime” te asigur ca contezi pentru foarte multa lume.

  2. Cei din jur te apreciază pentru ceea ce esti si prietenii iti sunt alături chiar daca nu iti zic asta! Trebuie sa stii ca tu contezi si pentru mine, chiar daca nu ți-am spus-o, chiar daca nu vorbim zilnic, chiar daca nu știu foarte multe despre tine.
    Inima imi spune ca esti o persoana buna si ca poți conta pe mine la nevoie! Te pup si te imbratisez cu drag!

    1. Multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru sustinere. Lait-motivul acestei poezii se refera la faptul ca ar trebui sa ne pese mai mult si de noi insine, sa invatam sa ne iubim si sa ne acceptam asa cum suntem. Doar asa vom ajunge sa ne accepte si cei din jurul nostru! Te pup Ramona!

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.