Ilogic şi ireal e tot ce te înconjoară.

Mintea ta perversă îţi arată doar ce vrei să vezi…

Şi să crezi.

Nu-ţi spune de unde vii şi unde te îndrepţi,

Nici cine-ţi poartă iubiri nemărginite.

Nu-ţi caută în stele un strop de adevăr,

Nici privirea ta golaşă sub măşti de argint!

Nu-ţi desenează cerul acoperit de stele,

Nici pământul reavăn ce îl striveşti agale.

Nu-ţi ridică munţi ce-ascund în stratul lor.

Îmbrăţisări reci, pline de mistere.

Nu te-a cuprins pădurea cu scoarţa ei uscată,

În hora nesfârşită a unei lumi neclare.

Ai simţit cum o mantie de gheaţă…

Îţi ţine sufletul captiv.

Te zbaţi să schimbi destinul,

Să te eliberezi de tot ce vezi…

Tranzit de-ntuneric şi lumină,

Ploi calde de vară,

Şoapte dulci,

Mângâieri tandre,

Un OM în mulţime!

Eşti TU, sunt EU… un copil!

 

De

8 comentarii la „Ilogic şi ireal”

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.