Ilogic şi ireal e tot ce te înconjoară.
Mintea ta perversă îţi arată doar ce vrei să vezi…
Şi să crezi.
Nu-ţi spune de unde vii şi unde te îndrepţi,
Nici cine-ţi poartă iubiri nemărginite.
Nu-ţi caută în stele un strop de adevăr,
Nici privirea ta golaşă sub măşti de argint!
Nu-ţi desenează cerul acoperit de stele,
Nici pământul reavăn ce îl striveşti agale.
Nu-ţi ridică munţi ce-ascund în stratul lor.
Îmbrăţisări reci, pline de mistere.
Nu te-a cuprins pădurea cu scoarţa ei uscată,
În hora nesfârşită a unei lumi neclare.
Ai simţit cum o mantie de gheaţă…
Îţi ţine sufletul captiv.
Te zbaţi să schimbi destinul,
Să te eliberezi de tot ce vezi…
Tranzit de-ntuneric şi lumină,
Ploi calde de vară,
Şoapte dulci,
Mângâieri tandre,
Un OM în mulţime!
Eşti TU, sunt EU… un copil!
Ce frumos…
Multumesc!
Ti-am mai spus ca ai talent. Nu te opri aici, da drumul sentimentelor. :*
Multumesc. Nu ma voi opri. Poate dupa moarte operele mele vor fi studiate in scoli :)))
Scrii şi versuri? Frumos!
Cateodata! 😛
Foarte frumos!
[…] ador ploile calde. Indiferent că toarnă cu găleata sau plouă ușor, îmi place să privesc cum picăturile ating […]