Jocurile copilăriei…

1

Jocurile copilariei

Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viaţa unui om. Are un farmec aparte, ceva ce un adult nu poate înţelege. Un copil are puterea de a privi cu zâmbetul pe buze fiecare etapă de pe scara vieţii,

Copilăria nu poartă pe umeri grijile facturilor şi supărările vieţii. Este specială şi în acelaşi timp foarte complicată. Un copil ştie să se bucure din plin de fiecare clipă a vieţii, de fiecare cadou, de fiecare joc, de fiecare îmbrăţişare caldă a mamei sau de poveştile de noapte bună.

Jocurile copilăriei

Am crescut fără tabletă, smartphone sau jucării scumpe. M-am bucurat din plin de jocurile copilăriei, jocuri pe care le reinventam şi reinterpretam de fiecare dată astfel încât toţi copiii să fie incluşi. Nu conta cine era sărac sau cine era bogat. Nu conta etnia sau religia. Conta că eram copii, nu ştiam ce e ura sau discriminarea şi eram toţi prezenţi acolo. Iar noi profitam de acest joc al destinului, bucurându-ne împreună de fiecare clipă petrecută împreună. Alergam liberi pe maidan, ne căţăram prin copaci, băteam mingea, învăţam împreună… creşteam împreună!

Copilăria s-a scurs prea repede. Odată ajunşi adulţi privim cu nostalgie în trecut. Ne dorim ca timpul să ne trimită înapoi acolo, doar ca să retrăim acele clipe magice. Să ne bucurăm de jocul de-a „baba oarba”, de „v-aţi ascunselea”, „ţară, ţară, vrem ostaşi!” de „elastecul”, „şotronul”, „castelul”, „desene pe asfalt”, de cazematele făcute iarna şi bulgăreala de după, de săniile pe care ne plimbam pe rând şi de oamenii de zăpadă mai înalţi decât noi!

Era o perioadă liniştită. Nu ştiam ce e pericolul şi nici părinţii noştri nu trăiau cu frica în sân că vom păţi ceva dacă vom fi lăsaţi nesupravegheaţi. Am făcut parte din generaţia „cu cheia la gât”, iar asta m-a ajutat să devin un om responsabil.

Privind în urmă simt că parcă vorbesc de un tărâm de basm dintr-o epocă îndepărtată.

În ultimii ani, multe lucruri s-au schimbat. Însă copii au rămas aceeaşi. Puri! Din păcate ei nu mai au şansa de a se bucura la fel de mult ca noi de jocurile copilăriei cum nici noi nu am avut şansa să ne bucurăm de o gamă atât de diversă de jocuri după care tânjeam.

Însă indiferent de generaţie cele mai populare erau acele jucarii logice care aveau dublu rol. Pe o parte ne distrau, pe altă parte ne stârneau imaginaţia. Acest gen de jucării prefer să le cumpăr şi eu pentru băiatul meu şi se pare că alegerea mea este şi pe placul lui.

Fiind băiat, bineînţeles că iubeşte să se joace cu maşinuţe, dar în acelaşi timp adoră cuburile pentru construcţii, jocurile Lego sau alte jocuri în care imaginaţia lui bogată prinde formă! De jocurile Lego ne bucurăm împreună construind fel de fel de forme, apoi refacem construcţia iar şi iar până când ne plictisim.

Prin copiii noştri ne retrăim propria copilărie!

Acum că eu am ajuns părinte, caut să mă bucur din plin împreună cu băiatul meu de toate clipele petrecute împreună. Recunosc că s-a întâmplat să îi cumpăr o jucărie doar pentru că eu mi-o doream când eram mică. Din acest motiv acum am un munte de pluşuri.

Acelaşi lucru e valabil şi pentru soţul meu, care se pare că a tânjit după o maşinuţă teleghidată dacă primul lucru pe care a dorit să îl cumpărăm băiatului când a împlinit 1 an a fost o maşinuţă electrică cu telecomandă. La 1 an, băiatul nici nu realiza „care e faza” cu noua jucărie în care tati îl plimbă mândru. Bineînţeles că îi plăcea, dar abia după ce a împlinit doi ani a început să ceară câte o tură cu maşinuţa. Ba chiar să „conducă” singur, după ce tot singur a apăsat maneta pentru manual şi a apăsat pedala.

În concluzie, sunt de părere că jocurile şi jucăriile nu au vârstă. Acestea au rolul de a îi ajuta pe cei mici să îşi stimuleze imaginaţia. Iar pe noi adulţii să retrăim magicele clipe ale copilăriei.  Însă în ambele cazuri, distracţia ne aduce împreună şi ne face să ne bucurăm din plin de fiecare clipă!


Surse foto: 1. clanefestival.ie 2. horus-center.ro

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here