Provocarea de azi: cum îmi petrec timpul acasă

Aţi jucat vreodată adevăr sau provocare? Cu siguranţă de multe ori. Eu am iubit mereu adevărul şi nu m-am ferit niciodată de el. Îl spuneam fără să ezit, iar prietenii mei mă tachinau că sunt laşă deoarece nu dau curs provocărilor.

Ceea ce nu ştiau ei este faptul că pentru a spune un adevăr e nevoie de mult curaj. Curaj pe care ei nu îl aveau. Preferau să facă lucruri mărunte şi amuzante decât să spună un adevăr care poate la vremea aceea cineva l-ar fi interpretat greşit. Poate din acest motiv nu am foarte mulţi prieteni apropiaţi. Şi ghiciţi ce!!! Sunt chiar mândră de asta. Pentru că ştiu că acei puţini prieteni pe care îi am în jurul meu, sunt persoane compatibile cu felul meu de a fi. Sunt persoane pe care mă pot baza la nevoie şi care nu dau bir cu fugiţii la primul obstacol întâmpinat.

Dar dacă tot am amintit de adevăr sau provocare, iar adevărurile din viaţa mea mi-au cernut prietenii cum cerne sita mălaiul, atunci o să caut să dau curs şi unei provocări… Da, mie îmi plac provocările ce au legătură cu scrisul.

Provocarea vine de la stona.ro, cu ocazia lansării recente a magazinului online şi din partea platformei Blogal Initiative. Provocarea sună în felul următor:

Credem cu tărie că „acasă” este locul unde ne agățăm grijile în cuierul de la intrare și le lăsăm acolo pentru câteva ceasuri, ca să ne odihnim, ca să ne deconectăm și ca să ne bucurăm de compania celor dragi. De aceea, te provocăm să scrii un articol pe blogul tău în care să ne spui cum îți place să-ți petreci timpul atunci când ești acasă.

Acasă… un subiect sensibil, mai ales când încă nu o ai dar visezi la ea. Şi nu numai că visezi, dar eşti foarte aproape să transformi acest vis în realitate.

Subiectul mi se pare mai mult decât o provocare, pentru că acasă nu e locul numai în care locuieşti sau spaţiul pe care îl ai în proprietate… ci locul în care existenţa ta prinde contur, unde totul capătă sens, unde ai curajul să îţi ţeşi visele cu fire magice şi să îţi întinzi apoi aripile pentru a zbura oriunde doreşti.

Ce fac eu acasă?

1. Trăiesc –Dumnezeu ne trimite pe acest pământ cu un scop. Acum depinde de noi dacă reuşim să îl îndeplinim sau cum alegem să o facem.
2. Iubesc – viaţa cu tot ce îmi oferă ea. Îmi iubesc soţul, copilul, părinţii, bunicii, căţelul… Iubesc roua dimineţii şi răsăritul soarelui. Iubesc amurgul şi vântul ce-mi poartă pe umeri visele şi le duce departe în văzduh, luminându-mi calea…
3. Râd – din toată inima. Râsul îmi întinereşte sufletul şi mă încarcă cu energie pozitivă. Mă ajută să mă ridic chiar şi în cele mai grele momente din viaţă.
4. Visez – toţi visăm… de cele mai multe ori cu ochii deschişi. Dar visele ne ajută să ne atingem obiectivele. Dacă ele nu ar exista atunci nimic din viaţa noastră nu ar avea sens… De ce spun asta? Visăm să ne întemeiem o familie… dacă nu visăm la asta atunci viaţa noastră ar fi pustie şi fără sens.
5. Mă bucur – de tot ce e mai frumos în viaţă. Mă bucur că am un soţ care mă iubeşte, un copil minunat… mă bucur că în ciuda greutăţilor Dumnezeu are grijă de mine şi îmi întinde mereu o mână atunci când simt că sunt la pământ. Mă ridic şi înfrunt viaţa, iar curajul meu nu poate decât să mă bucure.
6. Mă joc – ce e mai frumos ca joaca? Nu ezit să alerg, să mă rostogolesc, să sar… dacă asta îl distrează pe copilul meu, atunci readuc jocurile copilăriei direct în sufragerie.
7. Dorm – somnul te face să uiţi de griji, somnul îţi încarcă bateriile şi îţi dă energie pentru ca să realizezi absolut tot ce ţi-ai propus în ziua ce urmează.
8. Citesc – fie o carte de poveşti pentru copil, fie o carte doar pentru sufletul meu, cititul îmi aduce aminte de cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea: adolescenţa! Atunci parcă totul prindea contur, iar cititul îmi dezvolta imaginaţia şi îmi deschidea noi orizonturi!
9. Scriu – îmi aştern gândurile pe un crâmpei din suflet, încing condeiul în jurnalul din inima mea şi invit tastatura să danseze după muzica din gândurile mele şi să hrănească blogul personal cu multe cuvinte pline de magie.
10. Respir – aerul rece al dimineţii…
11. Gătesc – nu sunt expertă în bucătărie, nu mă pricep la plating-uri demne de un show culinar, dar măcar la gust ştiu că nu dau greş. Asta o ştiu de la criticul meu no 1! 😀
12. Învăţ – cât trăim învăţăm. Nu contează dacă lecţia o primim de la o persoană mai în vârstă ca noi, de la un copil, de la un animal sau chiar de la un obiect. Din orice situaţie sau de la oricine putem învăţa ceva. Trebuie doar să ne dorim asta!
13. Dăruiesc – iubire. Ce e mai preţions decât acest dar?
14. Primesc – cu drag tot ce îmi oferă viaţa. Se spune că Dumnezeu nu ne dă mai mai mult decât putem duce, aşa că viaţa e minunată, iar eu aleg tot ce e mai frumos din ea.
15. Mă relaxez – vara păşind desculţă prin iarbă, apoi pe marmura rece umbrită mă aşez la masa tăcerii şi sorb cu nesaţ din pahar şi ultima picătură de ceai cu gheaţă. Iarna mă întind în cadă, înconjurată de spumă şi petale de trandafir, iar apa caldă îmi face trupul să plutească… Apoi în faţa focului şi în braţele soţului privesc pe geam stelele…
16. Curăţ – trupul, sufletul şi casa!
17. Gândesc – cu voce tare… măcar acasă nu mă consideră nimeni nebună! 😀
18. Plâng – plângând îmi descarc sufletul. Fac ce simt, mă exteriorizez, apoi zâmbesc. Pentru că nu-i aşa? După fiecare furtună, răsare soarele!
19. Mă rog – la Dumnezeu să îmi ţină familia sănătoasă şi unită.
20. Îmi doresc – fericire şi sănătate. Îmi doresc să nu mai existe oameni în suferinţă
21. Sper – la o viaţă mai bună…
22. Dansez – dacă Mahomed nu se duce la munte, atunci vine muntele la Mahomed. Nu îmi place să mă zbengui prin cluburi, dar acasă e locul ideal pentru un ring de dans…
23. Caut – răspunsuri la tot ce mă frământă. Poate cândva le voi găsi pe toate…
24. Mă cert – nu suntem perfecţi, iar micile conflicte şi neînţelegeri fac parte din viaţă. Ele ne condimentează viaţa, dar în acelaşi timp ne face să evoluăm şi să devenim mai înţelepţi. În plus, după fiecare mică ceartă, împăcarea e mai dulce.
25. Fac – tot ce îmi stă în putere.
26. Mănânc – tot ce îmi place. Natura m-a înzestrat cu un metabolism care îmi permite să îmi fac de cap când vine vorba de „poftele alimentare”!
27. Devin copil – alături de băiatul meu îmi retrăiesc copilăria. Prin el îmi îndeplinesc visele rămase undeva ferecate într-un cufăr al amintirilor. Prin copilaşul meu îmi eliberez visele şi mă bucur de copilărie, de jocuri, de basme… Prin zâmbetul lui curat şi ochii lui senini simt că am renăscut.
28. Mă lupt – cu viaţa, cu nedreptatea, cu necazurile şi cu oricine mă provoacă…
29. Adaug – un strop de magie vieţii mele.
30. Adopt – un suflet de căţel. El ne-a întâmpinat plin de fericire timp de 8 ani zi de zi în prag, bucuros că îi oferim toată iubirea noastră.
31. Ştiu –  multe răspunsuri, dar câteodată prefer să le ţin pentru mine…
32. Cânt – nu sunt o divă atunci când cânt, dar nici vecinii nu-i terorizez. Cânt din inimă.
33. Mă mândresc – cu cel mai preţios dar primit de la viaţă: copilul meu!
34. Preţuiesc – fiecare clipă din viaţa mea. Privesc cum creşte copilul şi realizez că fiecare clipă merită trăită din plin. Clipele ce au trecut nu mai pot fi recuperate, de aceea am învăţat să preţuiec mai mult prezentul, să nu trăiesc în trecut şi să nu mă gândesc mereu la viitor.
35. Evoluez – Evoluţia e firească. Acasă e locul ideal pentru a îmi hrăni mintea, sufletul şi trupul pentru a păşi treaptă cu treaptă pe scara evoluţiei. Mă maturizez pe zi ce trece prin fapte, gesturi, vorbe. Chiar dacă în suflet rămân tot un copil, măcar ştiu să discern răul de bine şi învăţ să nu mă las prinsă în mrejele nedreptăţii.
36. Încurajez – îmi încurajez copilul să facă primii paşi, să vorbească, să încerce, să fie el… Îmi încurajez soţul să aibă încredere în propriile forţe, pentru că e un om capabil şi o persoană deosebită. Mă încurajez pe mine însămi să nu mă las pradă emoţiilor şi să depăşesc orice obstacol, pentru că ştiu că pot!
37. Iert – dar nu uit. Nu sunt genul care să poarte ranchiună, dar dacă ai rupt legătura dintre noi, un nod nu mai poate lega sau reface întregul care a existat odată…
38. Uit – de necazuri. Faptul că le ignor nu înseamnă că ele nu există, dar măcar le fac în ciudă 😛
39. Urăsc – minciuna, oamenii prefăcuţi şi profitori. Aceştia îi evit cât pot de mult şi nu îi vreau în jurul meu.
40. Vindec – suflete rănite. E un fel de terapie. De multe ori cuvintele mele care oblojesc suferinţele celor dragi nu au acelaşi efect şi asupra mea.
41. Meditez – îl caut pe Dumnezeu de câte ori am nevoie de El. Iar El e acolo pentru mine şi de aceea Îi mulţumesc!
42. Ajut – necondiţionat pe oricine. Dar nu face din asta o obişnuinţă pentru că nu e bine ca atunci când cineva îţi întinde un deget, tu să îi iei toată mâna. Mai mult dacă încetez să te mai ajut din diverse motive, tu să cauţi să mă denigrezi… Nu interpreta bunătatea mea ca pe o slăbiciune, deoarece te înşeli amarnic. Poate pare o slăbiciune, dar în realitate e cea mai puternică armă… nu uita că roata se învârte, iar răul făcut se va întoarce împotriva ta.
43. Construiesc – punţi către inimi. Îmi construiesc visul…
44. Redecorez – gândurile… redecorez camera, redecorez viaţa… O iau de la capăt oricând e nevoie!
45. Experimentez lucruri noi. Accept noi provocări şi caut să le duc la bun sfârşit!

Lista ar fi lungă, dar prefer să mă opresc aici. Până atunci vă invit să participaţi în perioada 13 – 15 octombrie la Zilele Porților Deschise, unde invitatul special este Lorand Soares Szasz. Menţionez că pentru oricare dintre zilele evenimentului, STONA asigură transportul dus-întors din Bucureşti, iar pentru ziua de joi, 13 octombrie și din Braşov.

Stona face parte din divizia de retail a Algabeth Stone Group ce deţine 6 cariere în întreaga lume şi peste 15 cariere în cooperare exclusivă, cu export în peste 80 de ţări.

Un eveniment de neratat aş putea spune.

Eu fiind din Ploieşti, am confirmat deja prezenţa pentru ziua de sâmbătă, 15 octombrie, mai ales că anul 2017 pentru familia mea va fi un an în care vom începe lucrările la căsuţa mult visată, iar pentru asta am nevoie de materiale de construcţie de cea mai bună calitate… pentru că nu numai emoţiile pe care le simţim acasă contează ci şi confortul! Chiar dacă până la finisaje, calea e mai lungă, măcar ştiu ce tip de marmură, granit, calcar, travertine, sau alt tip de placaj să aleg şi care sunt costurile la care se ridică întreaga lucrare.

Poate norocul meu face ca Stona să îşi aibă sediul în Comuna Brazi – Sat Popeşti, str. Parului, nr. 82, Judeţul Prahova, la doar 20 de minute de mers cu maşina în condiţii normale de trafic.

Văd – îmi place – fac necesarul – la nevoie comand!

Dacă despre eveniment v-am vorbit, rămâne doar să vă întreb şi eu: Voi ce faceţi acasă? Cum vă petreceţi timpul?

Surse foto: stona.ro