Uitându-mă la desene animate cu Horia, am rememorat copilăria mea.
Îmi aduc aminte cu nostalgie de primul televizor alb negru, cumpărat de tata încă de pe vremea când locuia în căminul muncitoresc. Îmi povestea că era printre puţinii care aveau televizor, iar băieţii se adunau de fiecare dată la o bere la el când era difuzat un meci.
Bere şi covrigi, că doar erau burlaci.
Bere şi covrigi, că doar erau burlaci.
După ce părinţii mei s-au căsătorit, tata a părăsit camera de cămin, luând şi preţiosul televizor. Eu l-am prins foarte puţin. Îmi aduc aminte că începuse să nu mai funcţioneze tot mai des şi sătui să tot dea banii pe reparaţii au luat unul nou… primul televizor color. Era un Samsung, iar banda prindea până la 100 de canale. Era ceva wow, aşa că au renunţat şi la antena ancorată pe bloc şi au optat pentru televiziune prin cablu. Prindeam undeva la 50 de programe.
Pe atunci nu erau canale TV special cu desene, dar când difuzau un program pentru copii, televizorul era numai al meu.
Am crescut cu Tom & Jerry, Chip & Dale, Donald răţoiul, Micky Mouse şi multe alte desene Disney. Îmi aduc aminte cu drag de „Veronica” şi aventurile ei.
Am crescut cu „Abracadabra”, dar şi cu diverse emisiuni şi concursuri muzicale. Îmi plăcea să spun că mama mea seamănă cu regretata Mădălina Manole, iar tatăl meu cu Gabriel Dorobanţu.
Nu aveam încă grija temelor, aşa că seara, după ce mă luau de la grădiniţă, ne petreceam o mare parte din timp la televizor. Ba chiar sufrageria devenise locul în care luam mereu cina împreună.
Primul serial la care ne uitam cu toţii a fost „Dallas”. Îmi aduc aminte şi acum clipele în care ne adunam toţi pe canapea, mama îmi mângâia liniştitor părul, iar tata îmi citea subtitrarea, pentru a înţelege şi eu despre ce e vorba (aveam vreo 5 ani şi nu ştiam să citesc decât ce era scris cu majuscule). Din când în când îl întrerupeam şi îl întrebam: „Ce înseamnă cutare cuvânt?”, „De ce s-a îmbrăcat Pamella aşa?”
Tata se mai uita la câte un meci, iar eu nici atunci nu-l lăsam în pace. Mereu îl întrebam: „cine joacă?”, „cu cine ţii?”, apoi din 5 în 5 minute „cât e scorul?” şi „când se termină meciul?”
Anii au trecut, iar televiziunile au început să se înmulţească. Pe Pro TV se difuza „Marimar” cu Thalia în rol principal. Eram prin clasa a III-a când alergam împreună cu o colegă de-a mea după ce ieşeam de la şcoală (învăţam după amiază) pentru a prinde cât mai mult din serial. Norocul făcea că locuiam foarte aproape.
Am făcut parte din generaţia copiilor cu cheia la gât, iar părinţii nu se temeau să mă lase singură în casă deoarece eram instruită ce să fac pentru a nu avea probleme şi cum să mă comport când întâmpinam una.
Deoarece părinţii mei îşi făceau griji că atunci când ei sunt la servici nu voi învăţa şi mă voi uita la televizor au apelat la două trucuri care nu au mers nici măcar o zi, deşi ei credeau că funcţionează. Prima dată scoteau televizorul din priză, apoi îi scoteau şi mufa de la cablu. Nu le-a mers nici o zi. Când aveam ore după amiază, dimineaţa îmi făceam o parte din teme cu televizorul pornit, iar când plecam la şcoală aveam grijă să scot din nou mufa şi televizorul din priză. Fiind singură la părinţi, televizorul îmi ţinea de urât. Multă vreme i-am păcălit aşa. Televizorul era prietenul meu din casă.
În vacanţa de vară, la bunica, nu eram atât de norocoasă. Avea un televizor foarte mic (puţin mai mare ca o tabletă din noua generaţie), care prindea doar TVR 1 şi TVR 2 printr-o antenă gen „sutien” şi împreună cu verişoara mea ne uitam la „Sunset Beach”. Aproape că luam televizorul în braţe pentru a putea citi traducerea.
Anii au trecut, iar televizoarele cu ecran LCD le-au luat locul celor vechi cu tub. După ce m-am căsătorit, am renunţat la televizorul vechi, mai ales că nici măcar nu aveau loc toate programele pe care le aveam în grila operatorului de cablu.
Soţul meu îmi povestea că după `90, familia lui a fost prima care a băgat cablu în bloc. Apoi acel operator a fost preluat de Astral, iar mai apoi de UPC. Aşa că de mai bine de 10 ani suntem clienţi UPC şi suntem foarte mulţumiţi. Am achiziţionat întreg pachetul de servicii (televiziune, internet, telefonie). Rar s-a întâmplat să întâmpinăm probleme, iar atunci când acestea au existat, operatorii UPC au avut grijă să le rezolve rapid şi într-un mod profesionist.
UPC România mereu a avut oferte mai mult decât tentante. Sub sloganul „Lungește-te la distracție cât vrei tu!”, UPC România dă startul unei campanii care are la bază o promoție de toamnă (Pachet Cinema & Upgrade 500 Mbps) cu reduceri suplimentare de 50% timp de 3 luni. Promoția este activă, iar spotul a intrat pe TV pe 18 septembrie. Practic, orice client care se abonează în perioada promoțională, achiziționând servicii cu o valoare minimă lunară de 70 lei, pentru o perioadă de 24 de luni, primește din partea celor de la UPC 50% reducere timp de trei luni + CADOU la alegere. Cadoul constă fie într-un Pachet CINEMA, fie upgrade gratuit la net de 500 mbps.
De când îl am pe Horia, programul la care ne uităm cel mai des este Disney Junior. Tolăniţi în patul moale şi confortabil, am ajuns să ştim toate aventurile Sofiei, Doctoriţei Pluşica, Miles, Jake, Aladin, Micky, Sirenelor de pe insula Mako‚ Barbie… între noi fie vorba, cred că mai mult mă uit eu decât Horia. Rar mai prinde şi soţul meu telecomanda pentru un meci.
În încheiere vă spun că îmi plac ofertele de la UPC, iar acest operator de servicii a fost, este şi va fi preferatul meu!
Voi ce operator de cablu aveţi? Sunteţi mulţumiţi de serviciile acestuia? Ce părere aveţi de noua ofertă UPC?
Aştept răspunsurile voastre în formularul de mai jos, vă pup cu drag!
Albinuta!
Vorbeam si eu cu sotul zilele trecute referitor la rolul televizorului in copilaria noastra si imi aminteam de televizorul alb negru cu un geam colorat in fata, de prima clipa in care am descoperit Rai uno si era o nebunie pura. Dadeau aia niste desene animate deosebite si multe altele!
Acum am televizoare aproape in fiecare camera si tot timpul se aude televizorul pentru ca este ca un membru al familiei … asa cum ai spus
Culmea, cand eram mica televizorul era un lux, acum a evoluat tehnologia si ne permitem sa avem mai multe televizoare, mai ales ca ofertele celor de la UPC sunt foarte avantajoase. Eu am ramas cu un singur televizor, pentru ca celalalt i l-am facut cadou bunicutei mele deoarece al ei s-a stricat. Pana luam altul e cam "bataie" pe telecomanda, dar cel mai mult ne uitam la desene animate.
Da, ce amintiri! Era o perioada in care te uitai de placere la televizor. Madalina.