Urăsc dress code-ul. Trebuie să te îmbraci în rochie, că eștie fată! Serios? Cine stabilește asta? Poate noi, femeile moderne vedem o absurditate în interzicerea pantalonilor ca ținută basic. Dar dreptul femeii de a purta pantaloni a fost de curând câștigat. Adică de vreo două generații. Poate de aici și dorința de a îi îmbrăca… nu doar comoditatea.
Dacă mai aveți bunici care au prins vremea războiului, poate că o să înțelegeți ce spun. Aceste norme sunt impuse chiar și în ziua de azi în anumite biserici și mănăstiri. Nu ai voie ca femeie în fustă scurtă sau în pantaloni. Dacă în fustă scurtă, înțeleg într-o oarecare măsură… în pantaloni chiar nu pot înțelege. Deși chiar și lungimea fustei e discutabilă. Popii dacă pică în păcat doar că au văzut niște picioare descoperite, înseamnă că și-au ratat cariera. Deci ar trebui singuri și de bună voie să renunțe la haina preoțească. Ispita nu e haina ci mintea noastră, iar dacă o anumită ținută îndeamnă la păcat, înseamnă că individul e un psihopat care ar cădea în păcat chiar dacă femeia din fața lui ar purta o rochie până în pământ. Haina nu este o invitație la o relație sexuală. Mai ales în zilele noastre. Dar hai… respect doleanțele. E un loc cu o încărcătură spirituală și nu aș vrea ca o fustă scurtă (a se înțelege, până la genunchi) sau un crac de pantaloni să îl perturbe pe taica popa, să îi strice feng shui-ul și să îl coboare din starea de Nirvana în cel mai întunecos și înfierbântat colț de iad. Chiar nu vreau. Așa că mă rog la Dumnezeu de acasă, dar din toată inima. Ceea ce vă îndemn și pe voi să o faceți dacă asta simțiți.
Eu de când mă știu am fost o fire băiețoasă și preferam să mă îmbrac în special sport. Pantalonii erau la loc de cinste în garderobă cu atât mai mult cu cât tot auzeam în jurul meu aluzii referitoare la preferințele vestimentare. De multe ori mi se spunea că nu ar trebui să mă îmbrac în cutare fel în cutare loc. Faptul că mi se îngrădea libertatea de a alege mă făcea să fiu și mai vehementă.
Timpul însă vindecă rănile sufletului, iar treptat au început de bună voie și nesilite de nimeni să își facă loc în garderobă și rochițele. Ba chiar am început să le port din ce în ce mai des. Prefer să îmi cumpăr rochii de vară vaporoase, colorate, dar și rochii sobre și elegante. Și din când în când, las pantofii sport și aleg o pereche șic de sandale, chiar și la o pereche de jeanși rupți.
Așadar nu haina îl face pe om. Și nu decide nmeni nici cum să te îmbraci. Atâta timp cât aceasta este purtată cu atitudine, deja nimic nu mai contează.