Nu judeca o carte după copertă

De multe ori avem tendința de a judeca doar după aparențe și de a trage concluzii pripite. Trebuie să recunoaștem că ne place bârfa și ne bucurăm când cineva care nu ne este pe plac se află în necaz. Putem trage aceste concluzii chiar deschizând televizorul. Dacă nu ar fi cerere, nu ar fi nici ofertă. Însă avem tendința de a iubi cancan-ul mai mult decât cultura.

De câte ori nu vi s-a întâmplat ca din cauza prejudecăților adânc înrădăcinate să întâlniți o persoană care la primul contact nu ați fi dat doi bani pe ea. Apoi după ce a deschis gura, ați rămas muți de uimire în fața unui om care din punct de vedere intelectual vă este net superior. Dar poate nu a avut aceleași șanse de a se exprima. Sau poate că, dezamăgit de modul în care este tratat, a renunțat să se vândă atât de ușor persoanelor nepotrivite.

Cumva, poate că din instinct, atunci când avem în fața noastră o persoană pe care o considerăm diferită, se activează acel instinct de autoapărare și respingem cu vehemență chiar fără să ne dăm seama. Însă asta nu justifică bârfa și atitudinea ostilă.

Zilele trecute am observat ceva care pe mine chiar m-a uimit. Un homeless aduna gunoaiele lăsate de acei oameni care se consideră civilizați. Le aduna direct cu mâna într-o pungă albastră de plastic. Nu am făcut fotografie, pentru că în acel moment aveam doar 2% baterie. Dar nu consider că ar fi fost necesară. Gunoaiele le-a aruncat mai apoi în tomberon. Boschetarul acela, cum este numit de unii, doarme sub aerul liber. Cât e de fericit, nimeni nu l-a întrebat. Dacă îi e foame… nici atât. Însă aduna jegul lăsat în urmă de „oamenii curați”.

Același om fără adăpost l-am surprins în una din zile împărțind din bucata lui de pâine cu un câine. De ce a ajuns în acea situație? Nimeni nu știe. Dar se vede că un mare necaz l-a adus în acea stare. Cu toate acestea, avem tendința de a păstra distanța. De frică, din cauza prejudecăților sau din alte motive mai mult sau mai puțin inventate. Dacă același om ar fi spălat, bine îmbrăcat și cu barba îngrijită, atunci paote că lumea nu ar mai fugi de el. Acesta este însă doar un exemplu.

De cele mai multe ori avem obiceiul de a căuta defectele celor din jur. Dacă nu găsim defecte, le inventăm. De exemplu, dacă o femeie este mereu îngrijită, atunci sigur are ea un interes imoral. Dacă nu acordă o deosebită atenție aspectului fizic, atunci iar devine subiect de bârfă. Cum e mai bine?

Prejudecăți întâlnim chiar și în cazul celor care au aceeași condiție socială. Oricât ne străduim, nu putem fi pe placul tuturor. Suntem atât de diferiți încât e greu să rezonăm de fiecare dată unii cu alții. E ceva firesc. Indiferent dacă este vorba de aspect, idei sau mediu social.

Ce ma intrigă pe mine? Faptul că noi oamenii nu avem tendința de a ne accepta unii pe alții așa cum suntem, ci încercăm să schimbăm ideile celui de lângă noi, aproape forțat. Dacă nu reușim, ne dezicem definitiv de persoana respectivă. Ștergem totul cu buretele sau și mai rău… căutăm să discredităm acea persoană. Când spun asta nu fac referire sub nicio formă la idei care contravin legii.

Mă întreb oare de când? Oare de când o nație atât de tolerantă a devenit o nație de hateri. Frustrările ies la suprafață în cele mai nepotrivite situații și ajungem să ne rănim unii pe alții de cele mai multe ori fără motiv. Suntem de multe ori prea orgolioși și nu vrem să auzim sub nicio formă și o altă părere, crezând că doar noi avem dreptate. De aici iau naștere conflicte și se produc rupturi iremediabile.

Dar ce contează? Doar ne considerăm ființe evoluate… În concluzie mai spun încă o dată: Nu judeca o carte după copertă! Nu știi ce comoară poate ascunde…