Respectul e cursul acela pe care îl înveţi în cei 7 ani de acasă şi pe care îl completezi pe tot restul vieţii. Dacă el nu are respect faţă de cei din jur, crezi că va avea faţă de tine? Dacă el nu are faţă de tine acum, aşa-zisa persoană iubită, crezi că va avea mai târziu? Dacă tu crezi că doar tu eşti Universul pentru el, iar nimeni din jurul lui nu contează, atunci să mă ierţi că îţi spun… dar eşti incredibil de proastă. Nu vreau să îţi spun că îţi meriţi soarta, pentru că nu ar fi etic. Şi nu o spun pentru tine ci pentru întreaga societate din care şi tu faci parte, chiar dacă şi tu contribui la degradarea ei. Poate tu nu vezi nimic greşit în atitudinea lui. Poate că eşti orbită de dragostea ce i-o porţi sau poate că eşti la fel ca el. Aici revin să îţi amintesc cât eşti de proastă. (tu iartă-mă) Înţeleg că eşti tânără şi urlă hormonii în tine. Dar te-ai gândit că eşti precum o prăjitură delicioasă? Doar atât. Oricât îi place să te savureze, la un moment dat se va sătura de tine şi va căuta o altă aromă. De ce? Pentru că nu ştii când să-i dai peste mână atunci când e pofta mai mare. Adică tu îl vezi că nu te respectă şi te laşi călcată în picioare? Pentru ce?
Poate vă întrebaţi ce e cu textul de mai sus. E o revoltă socială împotriva prostiei şi nesimţirii. Mă aflam într-un mijloc de transport în comun. În una din staţii urcă un hăndrălău de vreo 16-17 ani pe uşa din faţă şi se trânteşte glonţ pe unul din scaunele din primul rând. În urma lui o persoană în vârstă şi cu vizibile probleme de sănătate se chinuia să urce ţinându-se de balustradă. Bineînţeles că grija lui era alta, dar trecem peste. Era cam schilod, nu cred că avea vână în el să dea o mână de ajutor. Pe bătrână o ajută o doamnă. Pe uşile de la jumătate, ţâşneşte o duduie şi se repede să ocupe locul de lângă hăndrălău. Însă doamna care a ajutat bătrâna a fost pe fază şi nu i-a permis să o depăşească pe culoar pentru a se aşeza pe scaun. Duduia dă ochii peste cap şi se retrage. Hăndrălăul revoltat îi spune bătrânei că e ocupat. Urmează apoi un schimb de replici între el şi doamna care a avut grijă să urce bătrâna în mijlocul de transport. Nu am prins prea mult din discuţie că eram ceva mai în spate. Duduia se propteşte în dreptul meu şi începe să „se semese-uiască” cu respectivul. Dragoste mare ce să zic. Îşi mai aruncau priviri. Aia mai că îmi bagă telefonul în ureche ba mie, ba lu fi-miu care stătea la mine în braţe. Ei să dea dracii… dragoste mare, minte puţină. Tot drumul hăndălăul a stat ca la bar tolănit pe scaun, timp în care gagică-sa a stat în picioare la două rânduri în spate.
Vezi tu duduie, hăndrălăul tău nu are respect faţă de nimeni. Nici măcar faţă de cei din jur, nici faţă de tine, nici măcar faţă de el.
Poate sunt persoane care nu văd o lipsă de respect în asta. Băieţii în general se nasc mai obosiţi. Însă nu-mi imaginez eu hăndrălăul cărând peste câţiva ani o sacoşă mai grea în locul femeii, nu îl văd cărând sacoşa sau cedând locul pe un scaun nici atunci când muierea are agăţaţi şi doi plozi de ea. Apoi cine e de vină? Amândoi. Însă pentru soarta ta tu eşti vinovată că ai acceptat. Dacă l-ai fi trimis la origini cu prima ocazie, atunci poate că ar fi învăţat să te respecte. Iar dacă el nu înţelegea nimic din asta, atunci nu te merita.
Cât despre hăndrălău? Locul gunoiului e la pubelă. Poate are noroc şi e reciclat! #atât