Rochia de mireasă – cea mai grea alegere pentru orice femeie

Orice femeie care urmează să se căsătorească îşi doreşte o rochie de mireasă perfectă. Ziua în care îţi uneşti destinul cu persoana iubită, este o zi magică, o zi specială, una din cele mai frumoase şi emoţionante zile din viaţa ta. Iar tu vrei să porţi rochia la care ai visat încă din copilărie. Decizia nu este chiar atât de uşoară. Chiar dacă spui că tu ştii exact ce vrei, mai mult ca sigur după ce vei proba mai multe rochii de mireasă îţi va fi foarte greu să alegi modelul perfect.

Au trecut 7 ani de când am fost mireasă, iar când mă gândesc la rochia mea, pe care o păstrez chiar şi acum cu grijă în dulap, mă cuprind nişte emoţii de nestăvilit.  În acel an, am colindat zeci de magazine, am vizualizat sute de modele pe internet, ba chiar am fost şi la Târgul de Nunţi de la Romexpo. Totul pentru rochia perfectă. Nu căutam ceva anume. Am probat de la rochii în stil  sirenă, rochii în stil grecesc, rochii de mireasă uşor neconvenţionale, asimetrice sau care îmi dezgoleau graţios coapsa până la rochii de mireasă cu dantelă, tul sau diverse aplicaţii. Însă tot pe stilul clasic am mers în cele din urmă. În topul preferinţelor au fost rochiile de mireasă în stil prinţesă, inspirate din cărţile cu poveşti.

Chiar dacă în ziua de zi cu zi sunt o persoană răzvrătită, neconvenţională, atipică, în acea zi am simţit nevoia să arăt ca o mică prinţesă. Am ales o rochie elegantă, clasică, perfectă pentru forma corpului meu. Silueta a fost de fapt un factor de decizie care a cântărit destul de mic. Fiind o persoană mică de statură şi foarte slabă, anumite modele care îmi plăceau nu mă avantajau. Am mers la sigur, pe stilul clasic, potrivit oricărei siluete. Nunta nu e o glumă ca să îmi permit să mă îmbrac  într-o rochie nepotrivită.

Chiar şi aşa, grea decizie, deoarece aveam de ales din sute de rochii de mireasă printesa. De la modele  cu broderii alese, ţesături foarte fine, cu trenă sau simple, până la modele cu decolteu adânc sau spate gol. Chiar dacă erau rochii de mireasă ceva mai îndrăzneţe, am preferat o rochiţă mai cuminte, decentă, dar care avea „ceva” al ei. A fost dragoste la prima vedere. Din fericire mi se potrivea perfect! Nu am mers pe clasicul alb. Am preferat un ivory, cu o broderie aplicată din mici pietricele, iar la spate o trenă gen fundiţă cu o tentă uşoară rozalie. O combinaţie între „clasic” şi „neconvenţional”, dar totuşi „cuminte”.

În ziua de azi sunt şi mai multe modele. Cred că mi-ar fi şi mai greu să aleg. Dar dacă cineva cu statura mea mi-ar cere un sfat, atunci i-aş recomanda această rochie!