Iarna – cod roşu de ninsori,
primavara şi toamna – cod roşu de inundaţii,
vara – cod roşu de caniculă.
Tot anul – cod roşu de prostie!
Ce m-a determinat să spun asta? Reacţia oamenilor când au de înfruntat forţele naturii!
Să vorbim de ninsorile abundente din ultimul timp. Zăpada s-a lăsat aşteptată, dar când a venit a făcut prăpăd. Însă românul nu vrea să înţeleagă că nimeni nu se pune cu forţele naturii.
Românul ştie doar să se plângă, dar nu face nimic pentru ca să îi fie mai bine. Aşteaptă ca să vină alţii să le rezolve problemele! Şi dacă acei “alţii” sunt tot români, deja vorbim de un cerc vicios!
Şi cum era de aşteptat, românul este brusc lovit de hărnicie şi responsabilitate fix în perioada critică!
După cum se ştie, multe drumuri din zonele afectate de nămeţi au fost închise. Asta presupune un real şi mare disconfort pentru persoanele afectate. Ce mă revoltă pe mine însă este lipsa de înţelegere. Este adevărat că toţi vrem să dormim pe perna noastră şi în sânul familiei. Dar dacă viscolul nu permite deblocarea drumurilor este la mintea cocoşului că încăpăţânarea de care dau dovadă anumite persoane poate fi fatală.
O cucoană se plângea că îi moare singur copilul în casă dacă nu ajunge la el. Eu aş intreba-o cum de l-a lăsat singur şi de ce a mai plecat la drum dacă s-au tot anunţat vijelii? Înţeleg, are un job. Dar oare dacă era lăsată să plece, ajungea la copil vie? Ce spune ea e sinucidere curată! În plus, asta a fost doar o formă de protest, pentru că în situaţii critice, căutăm să exagerăm şi să inventăm poveşti dramatice. Copilul acela sigur nu era chiar singur!
Alţi indivizi erau revoltaţi că autorităţile (“mereu de vină”) nu deblochează drumul… pe un viscol de te lua pe sus! Păi oameni buni, angajaţii de la deszăpezire sunt oameni nu Dumnezei, iar acele utilaje nu au cum să facă faţă viscolului, mai ales că vântul puteric aduce zăpada înapoi în drum.
Ştim doar să ne plângem, dar acest fenomen meteorologic este întâlnit şi în acele mult râvnite ţări civilizate, dar acolo nimeni nu comentează. Şcolile se închid, birourile se închid şi se aşteaptă să treacă urgia. Abia mai apoi se trece la deblocarea drumurilor! Dacă patronul te dă afară că ai lipsit? Dă-l în judecată! Îi vei lua şi pielea de pe el!
Ideal ar fi să nu se plece la drum în astfel de situaţii mai ales fără o maşină pregătită şi echipată corespunzător: cauciucuri de iarnă, lanţuri, lopată, poţin nisip şi sare, o pătură, un termos pentru bricheta de la maşină, apă, ceva de mâncare, o pătură groasă, o baterie externă eventual pentru telefon sau un încărcător conectat la bricheta auto, rezervorul plin! Măcar dacă te prinde urgia şi nu poate nimeni ajunge la tine, să nu mori degerat!
Plantarea unor liziere de pomi ar fi o soluţie! Cel puţin viscolul nu ar mai bloca kilometri întregi de drum, iar utilajele ar reuşi să facă mai uşor faţă intemperiilor. Dar la noi nu se plantează, că dacă un prost vitezoman intră cu maşina în pom, pomul e de vină!
În ceea ce priveşte zăpada din parcări, de pe trotuare, din faţa casei… Românul nu numai că se plânge de orice, dar aşteaptă să vină alţii să îl scoată din belea! Nimeni nu ar pune mâna pe o lopată! Şi aici mă refer în special la tineri în putere care ar deszăpezi doar drumul până la cârciumă, nu ar da şi zapada din faţa porţii sau să ajute necondiţionat un vecin bătrân sau o femeie singură.
Am menţionat într-un articol anterior în care am făcut referire la obiceiurile proaste ale românilor când vine de cumpărături şi de faptul că unii au tendinţa de a îşi umple coşul cu produse de care nu are nevoie, iar mai apoi le aruncă. Ei bine doar am menţionat, fără să îi fac o categorie specială. Oamenii gospodari şi responsabili îşi pregătesc din timp cămara cu cele necesare. Faptul că unii rămân fără alimente sau apă e strict din vina lor. E bine ca fiecare om care locuieşte într-o zonă în care an de an sunt probleme să îşi facă din timp un stoc de alimente, apă şi medicamente. Şi bineînţeles, de lemne!
Bunica, de exemplu, chiar dacă avea o pensie mizeră, avea mereu de toate în cămară. Lemne avea mereu pentru două ierni, cămara era plină cu zarzavaturi, fânarul plin cu fân, hambarul plin cu boabe, iar de cumpărat lua mereu din timp cele necesare. Şi nu avea radio şi TV ca să ştie de coduri şi avertizări. Se pregătea din timp de iarnă! Din acest motiv nu îmi este milă de persoanele în putere, care ar putea munci dar nu o fac şi aşteaptă să ni se facă nouă milă că îngheaţă în casă şi mor de foame! Brusc, devin toţi mieluşei, dar când lasă banul la cârciumi sunt zmei!
În copilărie, îmi aduc aminte că nu ne mai vedeam de nămeţi. Era zăpada până la streaşina casei. Oamenii făceau tuneluri prin zăpadă pentru a putea ajunge în drum sau la animale, iar bărbaţii de la sat ieşeau toţi la lopată pentru a debloca drumul. Nu aştepta să vină sfânta freză să le ia lor zăpada din faţa porţii. Dar oamenii aceia erau trecuţi printr-un război sau chiar două şi ştiau ce înseamnă greul!
Sursa foto: jurnalul.ro
O da! Ai pus punctul ude trebuie. Mie mi de cei cu inundațiile. Sunt distruse caselor lor de fiecare data de aceleași avalanșe de ape, dar ei reconstruiesc mereu în aceeași zona.
Ne place sa ne plângem, nu sa muncim!!!!!
Daca s-au distrus digurile, s-au defrisat padurile, oamenii de rand suporta consecintele. Dar problema este ca nici nu se face nimic pentru a evita aceste fenomene. Si mutatul este o solutie, deoarece din cate stiu statul a oferit teren in alte zone, dar omul se desparte greu de gospodarie, chiar daca e o ruina si trebuie reconstruita de la 0. Din pacate aceeasi situatie. Asteptau sa vina „autoritatile”! Dar sa faca si ei ceva alaturi de acei oameni, fereasca Dumnezeu, ca neah, sunt platiti din bani publici sa ii scoata pe ei din necaz! Ei doar asta vad. Ca aia sunt platiti. Nu ca ar trebui sa puna si ei umarul alaturi de cei crae au venit sa ajute.
Ma scot din sarite acum persoanele care se plang ca nu au mancare. De ce nu au? Am debaraua plina cu produse, pe balcon bidoane de apa, in baie medicamente uzuale, si stau la bloc. La tara toata lumea ar trebui sa aiba beciurile pline cu de toate si au, dar oamenii gospodari. Sunt unii care abia asteapta sa vina o urgie ca sa stea cu mana intinsa.
[…] de foame şi de frig. Din acest motiv nu pot să înţeleg de ce oameni cu putere de muncă cer ajutor de la stat şi televiziune să le umple cămara. Sau aşteaptă să vină alţii să le scoată […]
„Oamenii de ştiinţă atrag atenţia că testele nucleare pe care Coreea de Nord le face periodic ar putea declanşa erupţia unuia dintre cei mai puternici vulcani din lume. Explozia de sulf din vulcanul Paektu, nemaiatinsă în ultimii 1.000 de ani, ar putea aduce un „an fără vară”, scrie Daily Star. ” Tot oamenii distrug planeta
Din pacate asa este! Omul a devenit cel mai mare daunator al planetei.