Oare cine mai apreciază adevărata valoare a lucrurilor simple?

0

 

Trăim într-un secol al vitezei unde scopul scuză mijloacele. De cele mai multe ori uităm că suntem oameni, uităm de lucrurile simple. Când întâmpinăm un necaz căutăm alţi vinovaţi, fără să analizăm că de cele mai multe ori noi suntem cauza efectului.
Viaţa are efect de bumerang, ce arunci aia primeşti. Când eram mică, mă aplecam deasupra fântănii şi strigam. La fel făceam şi atunci când mergeam cu bunicul meu la pădure. Strigam cât puteam eu de tare. Strigam să mă audă cineva. Strigam ca să mă aud pe mine. Mă strigam pe mine… şi primeam un răspuns. O fetiţă îmi răspundea. Mă striga pe nume, iar eu mă amuzam. Îl întrebam pe bunicul meu cine este, iar el îmi spunea că sunt chiar eu, ecoul meu. Altă dată strigam: „Bunăăăăă….”, iar ecoul îmi răspundea, de multe ori chiar şi de două ori. Era doar un joc, un joc copilăresc, dar mai târziu am realizat că face parte din viaţa tuturor. Ce răspuns aş fi primit dacă aş fi aruncat o vorbă urâtă? Am refuzat să întreb pădurea.
Mai târziu, crescând am început să îmi analizez propria persoană. Mă schimbam… nu mai eram un copil. Ca orice adolescentă trecem prin perioada de dezvoltare fizică şi psihică. O perioadă în care se năşteau diverse gânduri, idei, uneori bune alteori nu. Consideram că întreaga lume este împotriva mea.
Am aflat că „ce cer” aia „primesc”. Dacă „cer” lucruri frumoase, atunci tot lucruri frumoase am să primesc, chiar dacă le voi primi cu întârziere. Am învăţat să respect ceea ce am. Am aflat că iubirea şi fericirea le găsesc în lucruri simple şi am învăţat să le apreciez adevărata valoare.
DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here