Trăim într-o lume în care se spune că oamenii citesc din ce în ce mai puțin. Însă paradoxal se scrie din ce în ce mai mult. Asta din nevoia fiecăruia de a se face auzit, de a lăsa ceva în urmă sau pur și simplu din nevoia de a avea egoul gâdilat.
Însă oare cât din ceea ce se scrie și se publică este și util? Diferența este făcută însă de cititor. El este cel care decide dacă cele scrise merită atenție sau nu.
Am lucrat o lungă perioadă de timp la o editură/tipografie. Nu duceam lipsă de clienți. Ba chiar eram plăcut surprinsă să observ că din ce în ce mai mulți tineri prezintă un real interes pentru lectură și scris. O parte din autori erau persoane tinere și cu multă imaginație. Atât de multă încât unele aveau deja publicate câteva romane înainte de împlinirea majoratului. Nu vă gândiți că scoteau tiraje mari. Se învârteau în jurul a 1000 de exemplare, în funcție de cât de potent financiar era sponsorul (respectiv părinții). Iar pentru promovare zeci de mii de flyere.
Costurile nu erau chiar foarte mari, mai ales dacă se opta pentru tipar digital care promite o înaltă performanță a materialului tipărit. Tehnologia offset oferă o viteză mare de execuție, o calitate înaltă a materialului tipărit, o capacitate mare de producție (fac referire aici la tiraje mari și foarte mari). Însă la fel de ușor, tiparul digital poate fi adaptat și la tiraje mai mici.
Majoritatea cărților tipărite erau alb-negru, însă aveam cărți care aveau și ilustrații sau conținut grafic. Imaginile printate prin intermediul tehnologiei offset fiind de înaltă calitate, au devenit rapid populare indiferent de tiraj.
Azi dacă vrei să-ți publici gândurile, versurile, trăirile și să le faci cunoscute o poți face în ce format dorești: electronic sau clasic. Eu aș opta pentru tipar. Ce e tipărit va dăinui veșnic.
Eu am rămas însă un fan al cărții clasice. Poate și pentru faptul că îmi place mirosul și textura unei cărți tipărite, dar și pentru că mi se par extrem de obositoare cărțile în format digital. Știu că persoanele ecologiste care militează pentru salvarea pădurilor mă vor certa pentru această declarație, însă din păcate majoritatea lemnului tăiat pleacă pe bani frumoși la export având drept destinații alte scopuri, nu cartea. Totuși, dacă pentru fiecare carte citită s-ar planta un copac, iar pentru fiecare copac tăiat s-ar planta alți 10, atunci cu siguranță nimeni nu ar mai avea nimic de obiectat.
Cand citesc o carte prefer sa fie una tiparita. Imi place sa simt filele cartii, sa simt mirosul ei.
Adevarul este ca toata lumea scrie carti mai nou. Eu nu pot sa citesc in format electronic pentru ca am probleme cu ochii asa ca optez tot pentru carti clasice. Imi si plac mai mult.