Halal creator!

Liniștea ta mă doare,
Urletul tău mă scoate din minți.
Ești creator de vise,
Un păpușar de gânduri ucise,
Zdrobit de durere, scrâșnind din dinți.

Închid ochii și privesc în zare.
Aș vrea să zbor, dar aripile-mi sunt frânte…
Am irosit prea multe clipe sfinte!
Am căzut în hău de epuizare.

Pictez cu ochii minții…  Ce vrei să-ți transmit?
Nu pot mânji decât în gri,
Un cer plin de nori negri…
Culori distruse de prea mult timp, imit!

Pictor de iluzii tu ești.
Empatic creator, de vise trădător.
Îmi desenezi un pod, m-ajuți să mă ridic…
Dar distanța-i prea mare și încerc să mă prind,
De frânghii ce-atârnă alene în gol… halal creator!

Tu vrei să pășesc pe linii subțiri,
Dar tăișurile lor îmi străpung inima.
Eu vreau să-mi înving teama,
Și să-ți citesc mirarea-n priviri.

Nu-i ușor să urci, cum nici să cobori,
Cu tremur infinit să calci în piatră seacă,
Pe scări clădite din vise lăsate să zacă,
De sentimente uitate de mult prea multe ori.

Am ajuns la capăt, deja nu mai pot!
Să pierd ce mi-a rămas?
Nu, nu voi permite!
Indiferent de ce păcate voi comite!
Să mă rănești de azi, nu te mai las!