Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu în copilărie nu am avut prea multe jucării. Nici nu am copilărit într-o perioadă în care puteam găsi jucării pe toate rafturile, nici într-o zonă prea dezvoltată şi nici posibilităţi materiale peste medie nu existau. Lumea internetului, nici nu mi-o imaginam cu ale sale rafturi virtuale pline cu fel de fel de jucarii de plus sau obiecte indispensabile în orice locuinţă.

Ca oricare copil însă, tânjeam la o jucărie nouă de ziua mea, de Paşte sau de Crăciun. Însă nu de fiecare dată venea, aşa că de multe ori când mergeam la oraş şi vedeam pe raftul din interiorul magazinului păpuşi, maşinuţe, pistoale sau ursuleti de plus, mă lipeam de vitrină ca timbrul de scrisoare. Doar, doar ca prin magie, îmi va cumpăra şi mie una… Însă magia nu prea funcţiona. Cred că pe undeva zâna mea norocoasă s-a rătăcit sau şi-a stricat bagheta.

Însă m-am bucurat în alt mod de copilărie. Alergam pe maidan sau printre blocuri de dimineaţă până seara împreună cu gaşca de prieteni. Ne confecţionam jucării din pietricele, capace sau alte obiecte pe care imaginaţia noastră bogată le transforma în jucării. Nu ştiam ce este aceea o tabletă sau un smartphone. Nici măcar jocuri video nu aveam toţi. Abia târziu am început să ne pricopsim treptat cu câte un computer, dar eram deja mari, iar jocurile nu mai prezentau interes.

Anii au trecut, însă pentru mine jucăriile de pluş au rămas undeva pe un raft prăfuit din suflet. Un loc special creat după ce am devenit adult. Am început să îmi cumpăr ca un copil fel de fel de maimuţoaie de pluş, jucării care mă făceau să mă simt din nou copil. Mica mea colecţie de pluşuri însă acum aparţine altcuiva. De când sunt mămică, de toate aceste jucării se bucură copilul meu! Copilaşul meu are chiar câteva preferinţe. Îi place ursuleţul de pluş bătrân de 10 ani, îi place căţeluşul uriaş care este de 2 ori mai mare ca el şi pe care îl foloseşte chiar şi aşa pe post de partener de dans, îi place tigrul de naşa… dar cel mai mult îi place de Mickey Mouse! Este jucăria lui preferată alături de care se culcă în fiecare seară.

Casa e plină de jucării. Suntem înconjuraţi de fel de fel de maşinuţe şi pluşuri, jucării pe care mi le doream în copilărie. Însă abia acum am motive să mă bucur de ele şi să-mi retrăiesc acea perioadă frumoasă a vieţii. Mai mult, am început să îi cumpăr jucării de pluş chiar şi online, realizate din materiale sigure şi antialergice de diferite dimensiuni. De multe ori cumpăr un ursuleţ de pluş folosind copilul drept pretext, dar îl cumpăr pentru simplu motiv că îmi place mie. Este adevărat că de jucărie nu mă bucur doar eu, însă nu-i aşa că e minunat când ai cu ce împărţi bucuria?

 

De

2 comentarii la „Jucăriile de pluş – bucuria copiilor şi adulţilor cu suflet de copil”
  1. Unde vad jucarii de plus, acolo sunt si eu. Sa nu indrazneasca cineva sa spuna ca ar fi doar pentru copii! Ce daca am 33 de ani, aproape? Nu am voie sa ma bucur de atingerea pufoasa a unui ursuloi sau iepuroi cat mine de mare?

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.