Venirea unui copil pe lume nu este doar o mare bucurie ci și responsabilitate față de noul membru. Și pentru că se dorește egalitate de șanse, ambii părinți pot beneficia de concediu pentru creșterea copilului.
Având în vedere acest aspect, în ultimii ani foarte muți bărbați au optat din diverse motive pentru concediu paternal. Fie că vine vorba de considerente materiale, fiind singurul angajat din familie și care doar astfel poate beneficia de indemnizatie crestere copil, fie pur și simplu vrea să nu piardă această frumoasă perioadă din viața de familie și să petreacă cât mai mult timp cu bebelușul și să își sprijine în același timp soția implicându-se în egală măsură în activitatea de părinte.
Este adevărat că noul născut este direct legat de mamă prin natura relației. Mama are nevoie să se refacă după o naștere, iar în același timp să își hrănească pruncul. Din acest motiv vechea generație nu poate accepta ca bărbatul să stea acasă și să își îngrijească copilul. O gândire învechită care din fericire începe să se piardă. Asta poate și datorită stimulentului și sprijinului financiar pe care și tatăl îl poate primi.
Generația anterioară cu siguranță nu vede aceste privilegii cu ochi buni și o familie care alege ca tatăl să stea în concediu paternal este aspru criticată! Că doar femeia a făcut copilul, tatăl nu are nici un rol! Greșit! Ambii părinți au drepturi egale în fața legii și ambii sunt responsabili pentru noul membru venit în familie. Copilul are doi părinți nu doar unul. Iar dacă decizia din familie a fost ca tatăl să ia acel concediu, nu înțeleg de ce ar trebui să existe prejudecăți în acest sens.
Din fericire în ultima perioadă, concediul paternal a cunoscut o serie de modificări legislative, pentru a-i oferi tatălui posibilitatea de a petrece timp prețios cu bebelușul, timp care o dată trecut nu se mai întoarce. Așa că din punctul meu de vedere, tații care se implică cât mai mult în creșterea copilului și aleg să stea în concediu paternal au tot respectul.