Inimi mari în case pitoreşti

1

Bunicii mei, atât cei din partea mamei, cât şi cei din partea tatălui, aveau câte o căsuţă modestă, cochetă şi foarte frumoasă. De fiecare dată când îi rugam să îmi povestească de tinereţea lor, oftau, dar cu zâmbetul pe buze şi lacrimi în ochi începeau să înşire cuvinte de mărgăritar, amintiri de neuitat, poveşti din viaţă. Au fost oameni greu încercaţi de soartă, au prins vremuri cumplite cum noi nici nu ne putem imagina. Au muncit într-o viaţă, mai mult decât alţii în 10 şi şi-au construit casele singuri, cu mâinile goale, fără ajutor de undeva. Aceleaşi poveşti parcă trase la indigo, la ambele familii, deşi erau oameni care proveneau din zone diferite ale ţării.

Au cărat piatra, nisipul, lemnul, lutul cu propria spinare şi şi-au făcut un adăpost, un mic Univers al lor. Nu visau la lux, doreau linişte şi pace. Trăind vremuri tulburi, micul lor vis s-a năruit în momentul în care satele lor au fost evacuate, iar bărbaţii au fost trimişi la război.

Nu ştiu câţi dintre voi aţi avut ocazia să ascultaţi astfel de amintiri… ce m-a uimit pe mine cel mai mult? Seninătatea din privire. Povesteau cu zâmbetul pe buze despre necazurile oferite de viaţă. Când războiul s-a încheiat şi au revenit la vatră… totul era distrus. Au trebuit să o ia de la zero, iar munca nu era tocmai uşoară.

În acea perioadă casele erau construite doar din materiale ecologice: piatră, lemn, pământ. Erau materiale la îndemână, dar pe lângă muncă, era nevoie şi de măiestrie. Nu aveau studii de specialitate, dar viaţa i-a învăţat să se descurce.

Bunicii de la deal şi-au construit o casă rezistentă, cu fundaţie de piatră şi structură de lemn, iar bunicii de la câmpie şi-au construit o casă micuţă şi cochetă din paiantă. Paianta este un tip de construcţie pe structură de lemn cu închideri flexibile din argilă de construcţie, amestecată cu paie pe un suport de nuiele împletite.

Îmi aduc aminte şi acum verile în care bunica de la câmpie îşi îngrijea căsuţa lipind micile goluri cu un amestec din argilă, balegă (în special de cal) şi apă. Pentru omogenizare se folosea de propriile picioare. Păşea pe lutul moale dansând ca într-o horă. În dansul ei mă chema şi pe mine şi uite aşa munca se transforma în distracţie. Amestecul „minune” ţinea locul gletului din ziua de astăzi. Acesta izola bine casa, vara ne bucuram de răcoare, iar iarna căldura se păstra în interior. După ce „lipea” bine pereţii, lăsa să se usuce, apoi văruia întraga încăpere. Varul nu avea  rolul doar de a da un aspect plăcut încăperii, ci omora toate bacteriile, iar în casă se simţea mereu un aer proaspăt, plăcut… După ce varul se usca, îşi întindea cu măiestrie carpeta ţesută cu propriile mâini pe perete. Şi aceasta pe lângă aspect şi semn de prosperitate avea rolul de a izola peretele.

Munca asta bunica o făcea an de an. Casa trebuia întreţinută cu mare grijă. Soba din cărămidă, construită de bunicul meu (un sobar cu renume în sat) era evaluată în fiecare an, desfundată şi îngrijită. În mica lor căsuţă de doar 3 camere şi o bucătărie nu au ştiut ce e frigul, deşi iarnile erau foarte grele, iar omătul ajungea de multe ori până la acoperiş atunci când viscolea. Acoperişul era din şindrilă, iar ploaia nu îşi făcea loc niciodată în locuinţă.

Sursa foto: home.bt.com
Sursa foto: home.bt.com

Bunicii de la deal aveau o căsuţă stil cabană din lemn, bine izolată cu un amestec de rumeguş, argilă şi var. Locuiau într-un sat destul de izolat, fix pe culmile dealului în mijlocul pădurii. Deoarece sătenii au plecat treptat din acea zonă minunată, din cauza condiţiilor de trai din ce în ce mai grele şi a populaţiei destul de îmbătrânite, au fost nevoiţi să se mute şi ei mai la vale unde şi-au construit o casă din cărămidă.

Anii au trecut, iar oamenii au început să construiască haotic fel de fel de locuinţe din fel de fel de materiale noi apărute pe piaţă, fără să ţină cont dacă acestea sunt ecologice sau dacă după ridicarea locuinţei au parte de confort termic fără costuri mari. Practic, oamenii au uitat de origini şi de natură.

Untitled-4 copy

Din fericire, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare a iniţiat proiectul „Caldură la îndemână!. Iniţiatororii acestei campanii oferă sfaturi practice pentru cei care îşi doresc să îşi izoleze singuri locuinţele şi despre ce materiale de construcţie ieftine şi eficiente să folosească în funcţie de zona în care locuiesc. Mai multe detalii despre acest proiect găsiţi şi pe pagina de Facebook Ghidul Izolaţiei Eficiente!

Ce aş face eu?

Mi-aş ridica o cabană micuţă din lemn şi aş folosi materiale foarte ieftine pentru izolaţie… exact ca pe vremea bunicilor! Practic aş izola cu ce aş găsi la îndemână!

Sursa foto: all-that-is-interesting.com
Sursa foto: all-that-is-interesting.com

Pentru asta am nevoie de: deşeuri de lemn, paie, coceni de porumb şi de ce nu lână de oaie, care din păcate nu mai este prelucrată ca odinioară şi este păcat să fie aruncată. Ca liant am nevoie de argilă şi var stins. Lianţii asigură legătura dintre materialul izolant şi stabilizează izolaţia împotriva degradării biologice. Materialul izolant se îmbibă în soluţia obţinută din argilă şi var stins cu apă în cantităţi aproximativ egale, de consistenţa unei mocirle.

Cel mai la îndemână material cu siguranţă este rumeguşul, deoarece la câte gatere sunt… care jefuiesc ţara cu acordul statului, sigur voi găsi câteva resturi aruncate pe care să le folosesc. O spun cu tristeţe însă, mai ales că lemnul este tăiat fără a se ţine cont de natură…  Dar asta este altă discuţie! Ce resurse are ţara asta, erau suficiente pentru ca întreaga populaţie să trăiască decent şi fără să se distrugă ecosistemul! Practic, avem nevoie de lemne, dar pădurile ar fi trebuit tăiate responsabil, iar materialele obţinute utilizate strict pentru ce este nevoie. În plus în locul copacilor tăiaţi să se planteze alţii pentru întinerirea mediului, după principiul un copac tăiat alţi 10 plantaţi!

Cele mai ieftine… de fapt gratis materiale pentru izolaţie sunt paiele. Câmpurile oricum trebuiesc curăţate, iar paiele de obicei sunt arse de către fermieri, aşa că eu aş prefera să le folosesc pe acestea în izolarea locuinţei, fiind cea mai ieftină şi ecologică alternativă.

Pentru susţinere şi fixare am nevoie de:

  • grinzi din lemn de minimum 10 x 10 cm,
  • rigle din lemn cu grosmie de 4 – 5 cm,
  • carton bitumat,
  • dibluri cu șurub sau cu miez și rozete,
  • sârmă din oțel moale,
  • cuie, scoabe,
  • plasă metalică din sârmă de 1,5 — 2 mm sau plasă din fibră de sticlă.

Unelte voi folosi ce am deja prin gospodărie: mașină de găurit cu percuție și burghiu SDS cu diametru egal cu cel al diblurilor; foarfece tablă-sârmă; fierăstrău, ciocan, toporișcă, clește etc. Va trebui să cumpăr doar un amestecător pentru mortare tip melc sau betonieră de capacitate mică pentru un amestec omogen al liantului.

Reţeta de amestecuri pentru termoizolaţii o voi folosi pe aceasta:

reteta izolatie

Urmează montajul:

În primul rând peretele va trebui pregătit pentru izolaţie! Va trebui pentru început să prindem în perete dibluri cu diametrul de minimum 10 mm și lungimea de 80 mm. Diblurile vor fi înşurubate parţial, apoi urmează înfășurarea și răsucirea sârmei de ancorare din oțel moale, de diametrul 2 —3 mm, pe miezul șurubului diblului, cu un ochi de sârmă închis. Lungimea ancorei de sârmă trebuie să fie egală cu minimum grosimea stratului termoizolator (10 — 20 cm), la care se adaugă lungimea  ochiurilor de capete (de regulă 2 x 5 cm), adică în total 20 — 30 cm. Urmează înşurubarea definitivă a diblurilor pentru fixare corectă. Următorul pas este prinderea plasei de sârmă cu ochiuri de mărime adaptată tipului de umplutură termoizolatoare. Dimensiunea ochiurilor plasei utilizate pentru fixarea stratului de umplutură termoizolantă realizată cu materiale fibroase, paie, coceni, cânepă, in, lână de oaie, poate  fi de 1 — 7 cm (plasă metalică sudată sau împletită, plasă rabitz etc., cu grosimea sârmei de minimum 1,5 mm).  Urmează prinderea plasei pe grinda suport și pe o înălțime de cca. 20 — 30 cm pe riglele sau stâlpișorii verticali, apoi umplerea și presarea manuală a materialului termoizolator. Ultimul pas este fixarea zonei umplute. Perioada de uscare este foarte importantă pentru a nu se produce fisuri. După întărire se va aplica un strat de amestec pentru finisaje, tot ecologic.

lianti  paiepaie2

Pentru finisarea brută şi protejarea stratului termoizolator, se poate realiza un amestec format din rumeguș fin sau/și pleavă, pastă de argilă, pastă de var stins, apă. După uscare urmează ultimul strat format din var stins cu nisip fin și  adaos de adeziv pentru construcții, pentru stabilizare.

Şi astfel va fi gata acea cabană mult visată şi bine izolată, ieftină şi ecologică!

 

DISTRIBUIȚI

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here