Cel mai bun prieten al omului

1

Despre prietenie se pot scrie romane. Însă de cele mai multe ori sunt doar vorbe. Când vine vorba de fapte, tot cele scrise se risipesc. Unii oameni au tendința de a se folosi de prietenie doar pentru a obține anumite interese. De cele mai multe ori te caută doar când au nevoie de tine și te evită atunci când știu că traversezi o perioadă dificilă. Iar dacă te ajută te consideră dator pe viață și indiferent cât de des le-ai întoarce favorul nu va fi suficient.

Pentru că omul are tendința de a măsura doar ce a făcut el pentru alții nu și ce au făcut alții pentru el. Iar dacă o dată nu îl mai ajuți devii cel mai aprig dușman. De multe ori nu te ajută pentru că îți e un bun prieten ci pentru fală. Deci tot pentru a obține un scop. Nu în toate cazurile, însă în mare parte asta se întâmplă. Pentru că poate această caracteristică este scrisă în ADN-ul omului. Sau poate e vorba de însușirea unor valori morale pe parcursul vieții.

Ce e drept s-a dovedit ca animalele de companie să fie prieteni mult mai buni decât oamenii. Știu ce înseamnă loialitatea, nu te judecă și îți oferă mereu o ”mângâiere” atunci când ești trist. Chiar și atunci când au nevoie de mâncare și o pot obține din altă parte, tot la tine se vor întoarce. Am avut și cățel și pisică. Pisica de fiecare dată când mă simțea tristă venea și se așeza pe mine și începea a toarce. Pur și simplu mă deconecta și mă făcea să uit de supărare. Iar cățelul așeza boticul pe piciorul meu și avea o moacă de efectiv nu puteam sta mult timp supărată.

Horia și-ar dori mult un nou prieten. S-a îndrăgostit de motănelul unor prieteni, un british shorthair foarte simpatic. Însă tot el admite că parcă mai mult și-ar dori un cățel. Asta poate și pentru că a crescut cu un cățel. Micky era un pechinez bătrânel foarte iubitor, docil și prietenos, iar între ei se legase o prietenie foarte strânsă. A fost un membru iubit al familiei noastre timp de 13 ani. Zilele trecute a găsit în o cutie o lesa caine. Era a lui Micky. Și-a adus aminte de el și mi-a spus că îi e tare dor de el. Îmi aduc aminte cât putea fi de protector cățelul cu copilul. Când ieșeam la plimbare nu lăsa pe nimeni să se apropie de cărucior. Îi lătra pe toți, asta în condițiile în care până să apară copilul era prietenos cu toți.

În una din zile eram în parc. S-a apropiat de cărucior o fată care locuia într-o casă dezafectată de lângă parc. O tânără foarte politicoasă care de obicei își petrecea timpul în fața magazinului de lângă parc. Venise să vadă și ea copilașul deoarece că mă știa. Am fost șocată de reacția cățelului care nu se mai oprea din lătrat (înainte nu o lătra ci se gudura când îl băga în seamă). Fata s-a aplecat asupra căruciorului să vadă copilul, iar mai apoi a plecat. În acel moment Micky tremura din toți rărunchii, aproape că plângea. A sărit pur și simplu în cărucior și începuse să miroase disperat. S-a liniștit mai apoi când a realizat că băiatul e acolo. Asta numesc eu prietenie adevărată și iubire pură.

DISTRIBUIȚI

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.