Am aflat că am astm destul de târziu, asta pentru că simptomele erau comune cu cele ale unei răceli sezoniere. Doar că acea ”răceală” nu se vindeca cu Paracetamol și Aspirină și nici cu Nurofen. Ba din contră, începusem să am crize de tuse destul de agresive. Să nu credeți că nu am fost la controale. Doar că nu am mers la medicii potriviți. Din păcate nici unul nu s-a obosit să îmi spună că ar putea fi astm și să mă trimită la alergolog. A trebuit singură să realizez asta. În primă fază puteți spune că așa ar fi trebuit de la început. Însă oare care este rolul medicului de familie în afară de a elibera rețete fără controale amănunțite și adeverințe de angajare? Când m-am simțit rău am fost trimisă la ORL, iar pentru tuse la Pneumolog. Oare aceștia nu ar fi putut să mă redirecționeze și către un alergolog? Nu? Atunci nu pot fi numiți medici. Fără supărare! Nimic nu dădea rezultat, așa că am început să mă documentez și așa am constatat că de fapt există șanse mari să am o alergie. Nu e rău în asta. Dar e trist și rău în faptul că înainte de a mă autodiagnostica, am trecut pe la niște specialiști care informații generale despre simptomele astmului aveau mai multe decât mine la acea vreme.

M-am programat la alergologie, iar la control ajunsesem într-o stare destul de avansată. Medicul a realizat încă de la primele simptome că ar fi vorba de astm, așa că m-a sfătuit să fac o serie de investigații pentru confirmarea diagnosticului. Am făcut un nou control la plămâni, analize de sânge, toxicologie.

Ce tratament am primit nu vă voi scrie aici, pentru că tratamentul l-am primit în urma investigațiilor și nu încurajez tratamentele luate ”după ureche” pentru că atunci când vine vorba de sănătate nu trebuie să facem compromisuri. Așa că vă sfătuiesc să mergeți la medic.

Ce simptome aveam?

Simptomele erau asemănătoare cu o răceală: tuse uscată, senzație permanentă de mucus în gât care nu putea fi expectorat, crize în care mi se tâia efectiv respirația punându-mi-se un nod în gât și care erau foarte deranjante. Pur și simplu mi se blocau căile respiratorii și nu mai puteam respira, iar lipsa oxigenului determina organismul să intre într-o stare de panică (simțeam efectiv că mă înec cu aer). Aveam aceste crize din ce în ce mai des preponderent primăvara și toamna. Apă dacă consumam în timpul crizei, pentru că îmi simțeam gâtul uscat nu mă ajuta prea mult. Ba din contră. Asta a fost la început. Ulterior au început și crizele de strănut care erau câteodată și 20 consecutive.

În urma analizelor am ieșit pozitivă la nenorocita asta de ambrozie. Bineînțeles că umezeala, praful, mucegaiul, unele produse de curățenie sau sparyuri îmi accentuează starea, așa că mare atenție la toți acești factori care vă pot agrava situația.

Încercați să vă expuneți cât mai puțin la factorii externi pentru că de evitat este imposibil. După ce am primit tratamentul adecvat, situația mea a început să se amelioreze treptat, iar acum nu mai am acele simtome ”de răceală”, iar crizele de tuse sunt aproape inexistente. Apar foarte rar și nu sunt la fel de agresive, suficient cât să le pot controla. Dacă se suprapunea acea perioadă cu cea de acum, cred că ar fi trebuit să îmi fac câte două teste Covid pe săptămână. 😀

Astmul poate fi ținut cu control dacă mergi din timp la medic, dacă urmezi un tratament adecvat și dacă te expui cât mai puțin la factorii de risc!

Așa că mergi la medic! Mănâncă sănătos! Poartă mască nu numai împotriva infectării cu Covid 19 ci și atunci când ești expus prafului, substanțelor toxice. Dacă în casă există multă umiditate, cumpără un dezumificator cu funcție de purificare a aerului. Vă asigur că face minuni! În plus mergeți la Salină! Câteva cure în salină vă vor ajuta să vă restartați pur și simplu organismul. Eu parcă sunt deja alt om față de cum eram acum doi ani!

Un comentariu la „Cum am depistat că am astm”

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.