Viata in doi poate fi caracterizata ca fiind un joc deschis”, propice celor mai creative solutii comportamentale, o arta si o ?tiinta de a trai, care ne ajuta sa convietuim si sa comunicam, sa ne dezvoltam si sa ne unim unul prin intermediul celuilalt Alegem sa iubim pe cineva in functie de un anumit numar de dorinte constiente, dar in egala masura si de pulsiuni inconstiente.
Probabil te gandesti ca ajuns la maturitate ai reusit sa lasi in urma influentele caminului in care ai crescut si implicit ale parintilor. De cele mai multe ori nu este asa, majoritatea oamenilor isi aleg parteneri asemanatori in comportament cu parintele de sex opus. Fiecare individ are un anumit temperament, atitudine, dorinte si limitari. La fel si parintii nostri, prin conceptia lor despre lume si viata ne formeaza inca de mici, mai tarziu influentandu-ne si in viata de cuplu (vezi detalii aici). Altfel spus, echilibrul conjugal este conditia primordiala pentru echilibrul parental si ambele conditioneaza echilibrul familiei pe care vrei sa o intemeiezi.
Cateva modalitati prin care parintii ne influenteaza viata de cuplu
Unii parinti ascund problemele fata de copiii, creandu-le falsa impresie ca totul este minunat, asa fiind normal sa se comporte si sa se desfasoare lucrurile in viata. Astfel copiii se confrunta cu o multime de intrebari fara raspunsuri. La maturitate, pe langa faptul ca o sa caute in mod inconstient la partener calitati pe care le are parintele de sex opus, o sa aiba si anumite asteptari sau reactii pe care le-a observat si trait in propria familie.
Se intampla sa traim intr-o familie disfunctionala, unde parintii nu se inteleg, mai tot timpul aflandu-se intr-un perpetuu conflict. Desigur ca in acest caz o solutie de moment poate fi divortul.
Odata adoptat totul se schimba in ceea ce priveste notiunea de familie. Ajuns la maturitate parca istoria se repeta. Dupa o perioada petrecuta impreuna cu sotul/sotia hotarati ca cel mai bine pentru ambele parti este sa divortati. Acest lucru nu se intampla din cauza popularului ghinion, ci mai exact, deoarce noi singuri ne sabotam relatia, alegandu-ne parteneri nepotriviti, in functie de traumele suferite in copilarie.
Dar, pana sa se ajunga la un divort, influenta familiei privind alegerea unui partener nu poate fi subestimata. Mai exact nu poate fi evitata, nu putem scapa de legaturile de familie si familia poate fi o influenta majora pentru a incuraja o posibila casatorie, sau pentru a evita infaptuirea unui astfel de eveniment.
Un alt exemplu la fel de putin fericit referitor la „urmele” lasate de parinti in comportament este legat de autoritate. Un barbat ce are o mama dominatoare si autoritara atat in relatia cu sotul cat si in cea cu propriul copil, va cauta o partenera asemanatoare cu mama din punct de vedere al comportamentului, desi, paradoxal, acest lucru nu il va face fericit deoarece tocmai de la aceasta autoritate au plecat conflictele dintre el si mama sa.
Un lucru este sigur: parintii ne transmit propria filosofie de viata privind perceptele legate de dragoste si sexualitate. Bineinteles ca exista si foarte multe cazuri fericite, in care acestia ne furnizeaza o imagine pozitiva despre dragoste, in care ei se iubesc, pastrandu-si un anumit grad de autonomie, respect mutual, independenta, intelegere, afectiune si chiar dezvolta un comportament asertiv. Toate aceste comportamente pozitive precum si cele negative sunt transmise si receptate in special la nivel subconstient.
Ce se recomanda in astfel de situatii
Cei mai multi dintre noi refuzam sa ne vedem parintii asa cum sunt de fapt, avand tendinta sa ii idealizam, nerecunoscand punctele slabe de care dau dovada. Insa in momentul in care reusim sa dam subiectivismul la o parte si ne bazam pe rationalitate, lucrurile incep sa se schimbe. Gandind, nu judecand, propriile actiuni la rece, gasim similitudini intre comportamentul nostru si al parintilor. Identificarea acestor patternuri deblocheaza relatia in care ne aflam si ne ajuta sa construim armonios propriul camin