O zicală veche din popor, însă cu rezonanță și în zilele de azi. Niciodată nu mi-a plăcut să cer ceva de la cineva la fel de mult cum urăsc să mi se ceară. Poate că mulți vor considera asta egoism. Ei bine, nu este chiar așa. Unii oameni sunt gospodari, muncesc și se sacrifică pentru a avea tot ce au nevoie, iar alții sparg banii pe toate tâmpeniile, iar când au nevoie de ceva vin să ceară. Că doar fraierul ăla are. Mie ce-mi mai trebuie?
Știți, ca în „Balada unui greier mic”… Fiecare avea „dreptatea” lui. Greierele a știut doar să se distreze, însă nu a adunat nimic pentru iarnă, iar furnica a trudit zi de zi pentru a strânge cele necesare. La nevoie, tot greierele se victimizează că deh… nemernica aia de furnică nu vrea să-i dea din munca ei. Această baladă reflectă o realitate tristă. Faptul că nu toți știu să fie responsabili. Iar unii din cei iresponsabili, mai sunt și nesimțiți.
În general cei care oferă nu obișnuiesc să ceară, însă cei care cer, nu oferă niciodată. De parcă nu știi că ei nu au… dar chiar dacă au, păstrează doar pentru ei.
Dacă ești un bun gospodar, atunci în ogradă trebuie să ai toate sculele, uneltele și utilajele necesare în buna desfășurare a activității. Însă și acestea merită să le cumperi în fucție de utilitatea lor dar și în funcție de preț. Mai exact, dacă poți amortiza costul rapid. Dacă nu, apelează cu încredere la specialiști, dar nu împrumuta de la prieteni. Poate o să vi se pară ciudat să investești într-un obiect pe care să îl folosești de câteva ori pe an. Însă dacă exploatarea acestuia implică în timp costuri mai mici decât plata unei persoane care să facă munca în locul tău, atunci investiția merită cu adevărat.
Bineînțeles, dacă ești un om gospodar și ai ales treptat să îți cumperi cele necesare în locuință, cu siguranță vei găsi și „prieteni” care să se aboneze la lucrurile tale. Iar tu ca un bun prieten i le vei împrumuta. Asta până când vei constata că fie uită să ți le înapoieze, fie ți le strică. Și de cele mai multe ori o dată cu ele și o prietenie. Pentru că la fel cum dragostea trece prin stomac și prietenia trece prin buzunar.
De ce spun asta? Există însă și posibilitatea ca acel obiect să aibă o sensibilitate și să cedeze chiar dacă este folosit în mod responsabil. Doar ghinion, dar pierderea tot rămâne. Tu vei susține că i-ai oferit un lucru bun, el va susține că era deja stricat. Și uite așa prietenia se destramă. Din acest motiv, cel mai bine este ca în gospodărie să îți cumperi tot ce ai nevoie fără să înstrăinezi nimic și fără ca tu la rândul tău să împrumuți.
Spun asta din experiență. Ba am dat cu împrumut o trusă de scule, iar când am avut nevoie, ia trusa de unde nu-i. Când am recuperat-o, am constatat că este incompletă, o cheie fiind ruptă. Ba am împrumutat un redresor auto unui prieten care avea nevoie să-și încarce bateria, însă s-au ars diodele. Bineînțeles că nu am văzut altul în loc, iar eu m-am ales cu paguba. De nevoie a trebuit să caut oferte de redresoare auto pentru a cumpăra altul nou.
Pentru a tunde iarba în curte, deja se abonaseră vreo 2-3 persoane la mașina mea de tuns gazonul. Asta până când unul din prieteni a omis să o mai aducă după ce și-a făcut treaba și i-a împumutat-o altuia care a plecat în vacanță, lăsându-mă pe mine să aștept să se întoarcă pentru a îmi face treaba. Cu alte cuvinte, să stau la coadă să folosesc lucrul meu. Acela a fost momentul în care i-am sugerat să nu mai fie primul la cerut, să fie mereu primul la cumpărat ce are nevoie, că de la mine nu mai vede nimic. A înțeles asta după câteva refuzuri. Bineînțeles că nu i-a convenit, însă nevoia l-a împins să-și cumpere.
Să mai amintesc și de bani? Niciodată nu îi primeam la timp înapoi. De câte ori am împrumutat, am fost pusă în situația de a îmi fie mie rușine să cer să mi se restituie banii. Deh! Că doar nu stăteam în ăia. Doar mi se făcea un serviciu că îmi primeam banii mei înapoi… Ce nesimțită eram. Să zic tot eu merci că îi mai vedeam.
Chiar dacă par a fi un Scrooge modern, măcar din experiență am învățat că nu e bine să împrumuți de la prieteni și nici să te împrumuți la prieteni.
Partea cu ‘uita sa ti le innapoieze’ este perfect adevarata. Am avut si eu cateva astfel de experiente!