Provocarea de astăzi: ce am făcut cu primii mei bani economisiți!!!

16

Încă de când eram copil aveam destul de bine dezvoltată latura această financiară. Vedeam cum ai mei atunci când luau leafa, puneau deoparte banii pentru utilități, apoi alocau un buget în care să ne încadrăm cât de cât în luna respectivă, iar dacă mai rămâneau niscaiva parale, acestea erau puse deoparte pentru „zile negre”. Aveau un cont deschis la BCR pe care îl hrăneau periodic pentru binele familiei.  Nu pot spune că cei din familia mea au fost sclavii banilor. Erau oameni simpli, cu salarii medii care se bucurau că îmi pot oferi un trai decent. Nu aveau dezvoltat spiritul antreprenorial, dar știau să drămuiască fiecare leuț astfel încât să nu ne lipsească nimic din ce aveam nevoie.

Din când în când mai primeam și eu câte o lescaie, o „comoară neprețuită” pentru mine la acea vreme, pe care o așezam plină de satisfacție într-o cutie metalică. Spuneam că este cufărul meu cu comori, iar din când în când îl răsturnam pe covorul persan și începeam să îi număr de parcă s-ar fi înmulțit singuri peste noapte. Ușor, ușor se mai strecura câte o monedă lângă suratele ei din metal. Doamne ce bucurie!

Sursă foto: arhivă personală

Când era vorba să îi cheltui, mă transformam în Scrooge. De ce să cheltui din „avuția” mea? Nu eram zgârcită… avam un simț al proprietății ceva mai bine dezvoltat. Ce e drept, cu toate acele monede nu puteam cumpăra ceva consistent, dar se adunase ceva cât să mă bucur de un mic festin la cofetărie împreună cu tot neamul.

Din când în când monedele mele dispăreau, iar în locul lor răsăreau bancnotele. Deh, pâinea era destul de ieftină, iar la brutărie nu aveau mereu la prima oră a dimineții mărunțiș pentru rest. Așa că dacă părinții nu aveau mărunt, sustrăgeau din cutiuța mea metalică niscaiva galbeni, dar aveau grijă să îmi lase altceva în loc. Apropo. Vă mai amintiți bancnotele acelea cu eclipsa? :))) Hai că nu au trecut decât 18 ani de atunci. Își serbează majoratul undeva printr-un sertar. Bancnotele le luam apoi și le țineam în cartea mea groasă de povești de Frații Grimm. Între coperțile ei cartonate a sălășluit apoi o mică avere.

Vacanțele mi le petreceam la țară, iar la fiecare sfârșit de vacanță, bunicii îmi dădeau din puținul lor câte un bănuț. Bineînțeles că eram remunerată și separat pentru alte activități importante din gospodărie. Astfel a prins contur ideologia: dacă muncești ai. Un episod amuzant a avut loc în urmă cu mulți ani în urmă. Aveam undeva în jur de 6-7 anișori. Am mers cu bunica la iarmaroc pentru a vinde niște ouă și pentru a cumpăra alte produse necesare în gospodărie. Pe atunci se practica trocul, așa că ouăle dacă nu erau vândute, erau date la schimb. Nu a avut bunica de lucru și îmi spune că dacă vând toate ouăle, banii aceia sunt ai mei. Atât mi-a trebuit. Strigam din toți plămânii „Hai la ouă! Hai la ouă!” Și da! Le-am vândut! Și da, banii au fost ai mei. Încă o lecție învățată… fii perseverent și vei obține rezultatul dorit.

Alt episod în care am primit un cadou financiar destul de consistent de la părinți, a fost atunci când am intrat la liceul dorit. Dacă vrei, poți! Nu am primit banii pentru asta ci pentru a îmi materializa visul. Știau că îmi doresc foarte mult un computer, iar pe vremea aceea erau destul de scumpe. Și nici nu se găseau prin prea multe magazine… Hey, nu vin din epoca preistorică! Doar fac parte din generația care a avut parte și de o copilărie adevărată, unde jocul pe coclauri era literă de lege.

Aveam ceva bani strânși, dar nu suficienți. Eram destul de strângătoare. Nu îmi amintesc să fi cheltuit din ei pe mărunțișuri cât am fost copil. Dacă voiam ceva și chiar aveam nevoie, primeam. Dacă nu aveam nevoie, primeam în schimb suficiente argumente cât să renunț la acel lucru. Computerul era totuși în ochii părinților un moft, dar un moft meritat. Nu am îndrăznit să cer să mi-l cumpere. Era prea scump chiar și pentru salariile lor. Le-am spus doar că îmi doresc să cumpăr unul din economiile mele. Și l-am achiziționat cu ce am economisit plus un bonus de la ei. Acesta a fost primul obiect cumpărat din economiile mele.

Acum vine partea interesantă. Nu foloseam computerul doar pentru jocuri. Nici nu aveam prea multe. Doar unul cu mașini și altul cu Tarzan. Destul de plictisitoare după un timp. Am început să scriu ce îmi trece prin cap doar pentru a îmi exersa scrisul la tastatură.  Apoi am aflat că o persoană respectabilă avea de redactat o carte de vreo 100 de pagini. Astfel am câștigat și primii mei bani munciți cu adevărat. Nu vă imaginați cât de satisfăcută sufletește am fost. Să nu credeți că am câștigat o sumă prea mare de bani, dar era primul meu câștig. Ce am făcut cu el? Le-am făcut părinților un mic cadou, iar eu mi-am cumpărat din autogară înainte de a pleca la bunici la țară un CD cu Enrique Iglesias. Nu știam prețul pe atunci pentru redactare, însă la vremea aceea eu am fost foarte mulțumită. Ulterior am început să câștig bani serioși din redactarea de cărți, astfel computerul meu a început să producă venit. A fost o investiție foarte bună.

Eu ți-am povestit cum am economisit bani și ce am făcut cu ei. Dar tu? Tu ce ai făcut cu primii tăi bani economisiți? Dacă încă nu ai făcut nimic, dar ai ceva economii, o să-ți dau un pont! Prietenii mei de la BCR, au demarat un proiect foarte interesant, denumit Școala de Bani.

Poate te întrebi în ce constă acest proiect. Ei bine, Școala de Bani este un proiect educațional prin intermediul căruia copiii au posibilitatea să conștientizeze prin joc ce presupune câștigul financiar prin muncă, faptul că banii se obțin greu dar pot fi foarte ușor cheltuiți dacă nu sunt gestionați corespunzător. Vor învăța lucruri interesante și foarte utile și vor avea șansa să socializeze cu persoane de la care chiar au ce învăța. La acest proiect pot participa gratuit copii cu vârste cuprinse între 7 și 14 ani. Mai multe despre acest proiect, vă spune Psihotrop în acest clip:

Partea frumoasă pentru tine cititorule, abia aici începe. Indiferent dacă ești copil și vrei o bicicletă nouă, ești părinte sau bunic și vrei să-i faci o surpriză celui mic… participă la concursul FLiP your story și câștigă prin tragere la sorți o bicicletă Pegas! Grăbește-te! Te poți înscrie la acest concurs doar până pe 29 iunie. Eu ți-am povestit pe blog povestea mea, tu dacă o vei face prin intermediul formularului de pe scoaladebani.ro, accesând link-ul de mai sus vei avea șansa să câștigi o bicicletă. Dacă îmi vei lăsa și mie un răspuns la provocare vei primi un mare mulțumesc și mult respect.

Multă baftă!

16 COMENTARII

    • A doua investitie a mea a fost un telefon Nokia 3310 cumparat in primul an de liceu din banii economisiti in primul semestru. Imi aduc aminte si acum, am dat 450 lei pe el in banii de acum. Daca aveai caramida din aia erai cel mai tare! :))) Apropo, bun telefon.

  1. Sincer, eu nu.mi mai amintesc ce am facut cu primii mei bani. Dar proiectul demarat de BCR mi se pare foarte fain, copiii noștri chiar au nevoie de ceva educatie financiara.

    • Foarte frumos. Ai investit in amintiri. ,) Eu cu primul salariu oficial cu contract de munca am plecat intr-o excursie cu ai mei. 😀

      • De când ma știu am economisit. Prima data pentru vafe și caramele, iar mai apoi, prin clasa a 6-a am reușit sa îmi fac o pușculiță dintr-o cutie de carton și în ea am strâns bani pentru o pereche de blugi, foarte scumpi și la moda pe vremea aceea, cu talie foarte joasa, de îmi aduc și acum aminte ce față a făcut tati cand m-a văzut îmbrăcată cu ei 😂

  2. Ar trebui sa ma inscriu si eu la Scoala de bani. Nu am bani pusi deoparte, cheltui tot ce am.
    Ce dragut mi s-a parut gestul tau. Din primii banuti ai cumparat parintilor un cadou. Felicitari!

  3. Eu ma bucur ca parintii nostri ne-au invatat sa pretuim banii si sa ne faca responsabioli. Stiu ca uneori ma mai las purtata de val si fac cheltuieli inutile, dar asta se intampla pentru ca imi doresc sa-mi fac mici placeri care nu sunt absolut necesare

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.