Întuneric…
Nu trebuie să vezi, ci să simți
Aparențele sunt înșelătoare
Iluzii fierbinți
Dezamăgiri apăsătoare!
Întuneric…
În sufletul gol, uitat de iubire
Istovit de minciuni
Lovit de orbire
Ca doi nebuni
Ne târâm printre stele.
Întuneric…
Cu ochii închiși, cauți prin beznă sclipirea
E acolo dar tu nu vezi
E grea rătăcirea
Întuneric…
Patimi fără sfârşit
Dorinţe mute, pierdute în zare
Un sentiment istovit
Oare pentru a câta oară?
din doua una: tu ori suferi grav, ori esti indragostita, ca vad ca esti prea inspirata in ultima perioada in materie de versuri. Aproape ca devin invidioasa.
Nici una nici alta! 😀 In adolescenta aveam caiete pline cu versuri. Din pacate s-au cam pierdut pe la parinti pe acasa. Dar mintea de atunci nu se potriveste cu cea de acum, asa ca daca le-as gasi, nu le-as publica. Prefer sa scriu altele noi… cum vine inspiratia. Le public pentru ca abia acum am prins curajul sa fac asta.
[…] cerul plin de stele A mea a căzut de mult, nu mai e printre ele Luceşte timid sleită de putere, Se stinge încet răpusă de […]