Vacanţa în stup – între vis şi realitate

Dragi prieteni, cu toţii gustăm din aurul magic al albinuţelor, din nectarul florilor şi roua dimineţii, din creaţie… pentru că fără albine întreg ecosistemul ar fi distrus!

Aceste fiinţe absolut uimitoare au reuşit de mii de ani să uimească întreaga omenire prin capacitatea lor de a se organiza şi de a supravieţui chiar şi în cele mai vitrege condiţii. Cred că Dumnezeu a realizat că a dat greş când a crezut că omul va fi creaţia sa perfectă, aşa că şi-a îndreptat măreaţa putere către aceste fiinţe absolut magice!

Cu toţii ne bucurăm de mierea dulce, dar oare câţi dintre voi ştiţi cât muncesc albinele pentru un kilogram de miere?

O albină munceşte încă din prima zi de viaţă şi până când îşi dă ultima suflare. O albină în perioada de cules intens va trăi între 27 şi 30 de zile, spre deosebire de suratele ei care în sezonul rece vor supravieţui până cam 40-60 de zile. Imediat ce iese din celula perfect hexagonală clădită cu mare trudă din ceară de predecesoarele sale, albinuţa magică îşi va curăţa încăperea în care s-a născut, apoi va fi doică, responsabilă de depozitarea alimentelor, ventilaţie şi curăţenie, iar în cele din urmă va fi avansată la gradul de „culegătoare”, aducând în stup dulcele nectar al zeilor.

În calitate de albină culegătoare, în scurta ei viaţă, va pargurge aproximativ 800 km, va vizita între 1000 – 20000 de flori (în funcţie de locaţia unde se află stupul) şi va aduce în stup aproximativ 10 grame de miere. Aşa, ca să ştiţi ce valoare are o linguriţă de miere pură! În linie dreaptă, o albină va zbura până la o distanţă de 5 km într-o singură zi, deci 10 km pe zi dus-întors. Simţurile ei extraordinare o vor ajuta să se întoarcă întotdeauna la stupul în care se află familia ei.

Trântorii nu îşi merită acest nume, deoarece ei se ocupă de activităţile de mentenanţă… doar iarna când activitatea din stup va stagna, aceştia vor fi alungaţi, iar munca lor va fi preluată de celelalte albine.

Albina mamă cunoscută şi sub numele de regină sau matcă, va avea grijă ca familia să prospere şi va depune până la 3000 de ouă pe zi, numai în sezonul activ. Regina iese la împerecheat o singură dată în viaţa la 5 zile de când a ieşit din botcă. Va atrage trântorii printr-un dans al seducţiei şi se va împerechea cu până la 20 masculi, undeva la înălţime. Încă din stadiul de larvă şi până la ultima suflare, regina va fi hrănită doar cu lăptişor de matcă de către suita ei formată din 12-15 albine. Regina trăieşte în medie cam 5 ani, dar pe măsură ce va îmbătrâni, va depune din ce mai puţine ouă. Un alt semn că regina este bătrână este legat de faptul că va depune mai multe ouă nefertilizate din care vor ieşi doar trântori. Aceste aspecte le va determina pe albinele lucrătoare să îşi desmneze o altă regină pe care o vor proteja până la ieşirea din ou. În momentul în care în stup vor fi două regine, una din ele îşi va lua flota şi va roi…

În perioada activă o familie de albine poate număra pâna la 60000 de fiinţe, fiecare cu rolul ei în mica societate din stupină!

Marele sonetist român, Mihai Codreanu spunea: „Dacă albina ar şti pentru cine face mierea, poate nu ar mai face-o aşa de dulce.” De aceea consider că oamenii ar trebui să aprecieze şi mai mult aceste fiinţe fantastice ale naturii!

Tudor Arghezi descrie într-un mod deosebit activitatea albinei în poezia „Iscoada”

De cum s-a ivit lumina.
A ieşit din stup albina,
Să mai vadă, izma creaţă
A-nflorit de dimineaţă?

Se-ngrijeşte, gospodina
De-nfloreşte şi sulfina,
Căci plutise val de ceaţă,
Astă-noapte, pe verdeaţă.

A găsit toată grădina
Înflorită, şi verbina,
Şi s-a-ntors, după povaţă,
Cu o probă de dulceaţă.

Ţinând cont de toate aceste aspecte, mereu m-am întrebat dacă nu cumva albinuţa magică ar merita o vacanţă? Cu siguranţă răspunsul este DA, dar oare ea îşi doreşte acest lucru? Mai ales că o albinuţă pe care astăzi o vedem cu picioruşele încărcate de polen, cu stomăcelul plin de nectar zburând fericită din floare în floare, nu va ajunge să se înfrupte din propria muncă, iarna când gerul muşcă fără milă din tot ce îi stă în cale…  Ea ştie ce soartă va avea, totuşi va munci până la ultima suflare, îşi va apăra cu micuţul ac şi ultimul gram de miere. O albinuţă este ca o zeiţă a hărniciei, întrupată într-o fiinţă firavă. Ea nu este egoistă… va munci pentru următoarea generaţie de albine şi pentru ciclul vieţii…

Albinuţa magică se bucură de câteva clipe de relaxare doar când întunerucul se lăsă, iar luna răsare pe cer, străpungând cruntul întuneric. Atunci, la ceas de seară, albinuţa magică va petrece câteva clipe de relaxare în faţa urdinişului împreună cu surorile ei. Imediat ce prima rază de soare va lumina cerul, albinuţa magică va porni într-o nouă expediţie…

În perioada verii, albinuţele îşi vor odihni aripioarele şi în zilele ploiase. Atunci se vor bucura de roadele muncii şi se vor odihni puţin.

Pentru o albinuţă vacanţa perfectă ar fi undeva într-o pădure parfumată de salcâm sau tei, sau pe un câmp înmiresmat de lavandă sau flori de tot felul. Faptul că nu va mai obosi aducând hrana de la câţiva kilometrii, pentru ea e relaxare, chiar dacă va continua să muncească…

Dacă Dumnezeu mă ascultă, l-aş ruga să mă transforme în albină pentru o zi, pentru a putea pătrunde în lumea lor magică şi pentru a le putea înţelege mai bine. Le voi mulţumi dacă vor avea amabilitatea să mă primească şi le voi răsplăti cu o mică vacanţă…

Dacă se vor odihni câteva zile, cu siguranţă şi durata lor de viaţă va creşte, pentru că epuizarea este principalul factor de deces la albine. Le-aş oferi cu drag să se înfrupte din propria muncă, să soarbă cu nesaţ roua dimineţii, să îşi relaxeze trupuşorul firav pe câte o floare în timp ce razele soarelui şi adierea uşoară a vântului le mângâie aripile. Le-aş sugera să folosească totuşi  o emulsie pentru protecţie ridicată împotriva razelor de soare nocive UVS şi UVB cu lăptişor de matcă de la Apidermin, pentru protecţie, întinerire şi revigorare. Ca bonus le-aş cumpăra câte o casă nouă de la Complex Apicol Veceslav Harnaj, pe care o voi personaliza eu cu diferite picturi…

Sursă foto: Arhivă personală

Pentru ca bucuria să fie completă, le-aş duce să înoate într-un lan de lavandă şi să se bucure de frumuseţile naturii, apoi le-aş invita într-un dans magic ascultându-le cu drag zumzetul plin de fericire…

La final, le-aş lua cu mine în excursie la Bucureşti şi aş milita pentru drepturile lor în faţa celor care ne conduc ţara. Aş lupta pentru dreptul lor de a poleniza doar câmpuri melifere fără seminţe modificate genetic şi flori nestropite cu insecticid şi le-aş ruga să ne ierte că nu le-am înţeles până acum…