Cine mă cunoşte, ştie că iubesc India. Poate cândva, într-o viaţă anterioară, soarta mi-a hărăzit să trăiesc pe acel tărâm magic plin de poveste şi culoare! Cel puţin asta simt eu, că undeva într-un colţ al sufletului aparţin acelei lumi! Mi-am propus să nu părăsesc această viaţă până când nu voi ajunge să păşesc pe urmele zeilor Rama şi Krishna, să privesc cum soarele se naşte din Gange şi cum inundă trupurile a milioane de hinduşi care îl aşteaptă plini de devotement.
Poate că spuneţi că sunt nebună, pentru că unele persoane consideră India o ţară a extremelor, murdară, săracă şi plină de pericole. Ei bine, eu văd dincolo de acest zid, văd o ţară încărcată de spiritualitate, văd liniştea din ashramuri, văd oameni extrem de săraci, dar bogaţi sufleteşte, văd bucuria din ochii unui copil când îi iese în cale un turist şi e fericit când acesta acceptă să se fotografieze cu el, văd hectare de plantaţii de ceai şi cafea, văd un Univers al mirodeniilor care mai de care mai colorate şi mai aromate. Văd miliarde da saree-uri şi văluri, văd podoabele femeilor simple, dansuri, cântece şi voie bună. Văd obiceiuri stranii care îmi stârnesc curiozitatea şi mă determină să caut noi informaţii care să desluşească toate misterele. Văd o ţară a extremelor, care se zbate din răsputeri să evolueze, să rupă lanţurile prejudecăţilor şi să tindă spre absolut.
Mark Twain spunea despre India că „este leagănul omenirii, locul de naştere al vorbirii, mama istoriei, bunica legendei, străbunica tradiţiei”.
Eliade descrie India ca un tărâm cu „izvoare vii, ce-ţi adapă nu mintea, nici sufletul, ci însăşi viaţa ta organică, sângele şi răsuflarea ta, cari îţi dăruiesc pentru întâia oară bucuria de a trăi, de a fi viu, de a te mişca şi respira liber, fără griji, fără reguli, fără restricţii“
Asta simt şi eu când mă gândesc la această ţară. Dorinţa mea cea mai arzătoare este să îi dedic măcar un an din viaţă, să o cutreier şi să o cunosc exact aşa cum este ea, dincolo de prejudecăţi! Dacă ar fi să vă vorbesc despre India aş umple sute de pagini doar enumerând tot ce îmi place la acest tărâm incredibil.
Astăzi vă voi vorbi despre un subiect mai puţin dezbătut!
După cum bine ştiţi cea mai întâlnită şi băută licoare de pe întreg teritoriul Indiei este ceaiul. În zonele rurale, unde localnicii ţin la tradiţii cea mai consumată băutură este Masala Chai, un ceai negru fiert cu lapte şi un mix de condimente printre care ghimbirul, scorţişoara, cardamonul, cuişoarele în care se poate adăuga vanilie şi miere. Este un preparat tradiţional şi foarte răspândit pe întreg teritoriul ţării.
Despre ceai s-au scris multe, dar eu doresc să aduc în plin plan cafeaua! La fel ca ceaiul, aceasta este un sortiment întâlnit şi apreciat în special în marile oraşe, unde oamenii au primit altfel influenţa occidentală. În cazul în care nu ştiaţi India este un producător de cafele de top, iar sortimentele produse în această ţară au depăşit de mult graniţele din peninsulă şi au devenit apreciate în întreaga lume.
Prima plantaţie de cafea din India a fost înfiintată pe dealurile Chikkamagaluru, în anul 1670 de S. Baba Budan. Chiar dacă povestea cafelei în această ţară începe însă în urmă cu peste 400 de ani, cafeaua a început să fie cultivată în scop comercial începând cu 1840, când Imperiul Britanic a înfiinţat astfel de plantaţii şi a adus în Europa o parte din aroma magică a boabelor de cafea de pe acest tărâm de poveste.
Păşind încrezătoare în camera din faţă am descoperit aroma unică a cafelei Monsooned Malabar AA şi m-am transpus într-un Univers al aromelor vedice în care spiritul meu a cunoscut nirvana. Era aici! O puteam atinge… o puteam simţi! Îmi doream să pornesc o călătorie interioară spre leagănul civilizaţiei! Mi-am încrucişat picioarele şi m-am aşezat pe covorul moale privind prin fereastra larg deschisă cerul nemărginit. Soarele m-a întâmpinat cu mângâieri calde. Am vrut să-i răspund. Am închis ochii şi am ieşit din încăpere călcând desculţă pe iarba umedă. Am simţit razele solare cum îmi îmbrăţişează trupul, iar briza m-a cuprins într-un dans mirific. Eram doar eu, învăluită într-un văl alb. Petalele florilor de lotus zburau în adierea vântului şi îmi urmau paşii într-un ritm senzual.
Undeva în depărtare puteam auzi clinchetul clopotului din Templul de Aur. Pe fundal susurul apei mi-a amintit de lacul elixirului nemuririi! Templul părea o floare de lotus plină de strălucire, înconjurată de apă vie. Da! Eram acolo, singură, departe de civilizaţie, bucurându-mă de natură. Oare visam? Oare aroma dulce amăruie a cafelei mă purta pe braţele delirului? Spre miazăzi vedeam un spectacol şi mai interesant. Puteam admira de unde eram o procesiune hindusă plină de culoare, dans şi voie bună.
M-am aşezat în poziţia Sukhasana pe iarba încă umedă şi am început să meditez. Simţeam briza şi mângâierea soarelui. Aburul ce ieşea din ceaşca din faţa mea îşi unduia forma într-un dans fierbinte! Am sorbit-o uşor. Avea un gust divin. Simţeam că sorb din elixirul zeilor. Mirosul de cafea m-a făcut să-mi inchid din nou ochii. Era linişte. Nici clinchetul clopotului din templu nu se mai auzea. Nici măcar strigătele pline de extaz ale nuntaşilor. Puteam medita la nemurirea sufletului, la pace în lume, la sănătatea mea şi a celor dragi.
Curiozitatea m-a împins să aflu mai multe despre acest elixir magic.
La o altitudine de 1100-1200 m sunt cultivate varități de Coffea Arabica precum Kent sau hibrizi precum Catimor, iar metoda de procesare este una uscată (natural).
Am aflat că forma, mărimea, culoarea, gustul şi aromele particulare ale cafelei Monsooned Malabar AA sunt obținute în urma unei metode de procesare deosebită, care presupune depozitarea lor pentru a fi uscate de curenții musonici timp de 12-16 săptămâni.
Localnicii folosesc termenul de kaapi, iar metoda de preparare este simplă. Cafeaua indiană este făcută din boabe proaspăt măcinate, cu lapte şi cicoare. Este preparată într-un recipient metalic cu două cupe circulare, din care iese o cafea intensă. Elixirul primeşte apoi binecuvântarea zeilor şi este încărcat de energie pozitivă, pentru ca cel care îl va sorbi, va simţi toată încărcătura spirituală ancenstrală!
Cafeaua Monsooned Malabar, este o cafea ce poate fi consumată zilnic, având o corpolenţă şi o aciditate medie cu note pâmântii şi lemnoase. Aceasta poate fi preparată la filtru, moka sau prin infuzare!
M-am trezit plină de speranţă în Camera din faţă. Cafeaua încă fierbinte o aveam în faţa mea. Cineva îmi şopteşte “Namaste”, iar eu încep să sorb cu nesaţ din ce a mai rămas din ea, bucurându-mă de aceste clipe minunate de răsfăţ…
Dacă v-au plăcut gândurile mele vă aştept şi pe voi să savuraţi o cafea indiană în această încăpere magică…
Namaste!
Frumoasa prezentare. Un taram plin de mister cu gust si culori inedite, un taram al mirodeniilor.
Multumesc. Pe mine India m-a fascinat fara sa imi dau seama. A fost asemenea unei scantei care o data aprinsa nu s-a mai stins si s-a transformat intr-o valvataie puternica.
imi place mult cafeaua….dar articolul tau si mai mult!
Multumesc mult pentru apreciere! 🙂
Super! Eu nu beau cafea, insa prezentarea ta m-a fascinat.
Multumesc mult! 🙂
Foarte frumos scris articolul tau…imi place! Si imi place si cafeaua..la fel de mult!
Multumesc mult pentru apreciere!
Eu ador sa beau cafea insa trebuie sa recunosc ca nu am incercat-o pe aceasta.
Cu siguranta nu te va dezamagi!
mare pofta mi-ai facut draga mea de o cafea aromata!
Va invit cu mare drag! :-*
Eu tocmai ce imi savurez cafeaua 😀
Frumos articol!
Multumesc. Mi-ai facut pofta de inca una! 😀
Frumos articol!
Namaste! Nu m-am gandit niciodata in acest fel la India! Foarte frumos articolul! Si eu prefer cafeaua, pentru inspiratie!
Iubesc cafeaua si in ultimul timp nu ma pot trezi fara cafeaua de dimineata