Invitaţie în lumea magică a filmului…

3

 

Am să încep cu o provacare… Oare voi puteţi scrie recenzia unui film folosind doar emoticoane?
Provocarea vine la pachet cu un eveniment de mare avengură, Festivalul Filmului European, organizat la zi de sărbătoare pe data de 9 mai, ziua Europei. Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la primul festival, iar bătrânul continent, a primit cadou în cadrul acestui eveniment nu mai puţin de 85 de filme, care vor fi proiectate în cele 6 oraşe gazdă:
Bucureşti – în perioada 5 – 15 mai;
– Baia Mare – în perioada 13-15 mai;
– Cluj-Napoca – în perioada 20-22 mai;
– Târgu Mureş – în perioada  20-22 mai;
– Hunedoara – în perioada 27-29 mai;
– Timişoara – în perioada 27-29 mai.
Presupun că v-am stârnit deja curiozitatea. Festivalul este organizat de Institutul Cultural Român împreună cu Reprezentanţa Comisiei Europene în România, cu sprijinul ambasadelor şi centrelor culturale ale ţărilor europene, sub patronajul EUNIC Bucureşti.
Dacă iubiţi industria cinematografică, nu puteţi rata acest eveniment cultural.
România nu s-a lăsat niciodată mai prejos, participând cu multe proiecţii impresionante şi apreciate de marii cinefili. Multe dintre acestea au câştigat premii importante.
Am intrat şi eu în joc şi am ales un film românesc, regizat de Corneliu Porumboiu. Filmul se numeşte „Comoara”, iar acţiunea este inspirată din vieţile noastre. Câţi dintre noi, oare nu am visat să găsim o comoară pentru a ne îmbunătăţi traiul?
Filmul a avut premiera în anul 2015, iar actorii principali sunt: Adrian Purcărescu, Cuzin Toma, Cristina Toma, Nicodim Toma. Pelicula se bucură de două premii şi mai multe nominalizări. Printre ele amintim 5 nominalizări  la Premiile Gopo 2016, câştigător Premiul Zilelor Filmului Romanesc – lungmetraj – Corneliu Porumboiu (Tiff 2015), câştigător premiul “Un Certain Talent”, secţiunea “Un Certain Regard” – Corneliu Porumboiu (Cannes 2015).
Regizorul a pornit de la povestea de familie a actorului Purcărescu. Străbunicul acestuia a îngropat o comoară în curtea casei, dar nimeni nu a găsit-o, deşi a fost căutată în nenumărate
rânduri.
Scenariul curge lin, precum viaţa. Costi lucrează la Primărie şi are o viaţă destul de monotonă. În fiecare seară îi citeşte poveşti băieţelului său de şase ani. Povestea lor preferată este cea a lui Robin Hood. Într-o seară, vecinul său îl roagă să îi împrumute nişte bani deoarece se află într-o situaţie disperată, deoarece banca i-a scos apartamentul la vânzare. Cu regret, este nevoit să îl refuze deoarece nici situaţia lui financiară nu este tocmai bună. Vecinul vine în schimb cu o altă propunere. Îi spune că în satul bunicilor săi există o legendă conform căruia străbunicul lui ar fi îngropat o comoară în curtea casei, înainte de instaurarea Regimului Comunist. Îi propune să plătească pe cineva cu un detector de metale, iar comoara găsită va fi împărţită pe jumătate. Fără a sta prea mult pe gânduri, Costi acceptă oferta, căutând o persoană cu un detector de metale şi pleacă îngrezători către satul Islaz pentru a se îmbogăţi. Este susţinut în totalitate de familie. Poate şi datorită poveştii lui Robin Hood. Brusc, Costi devine personajul principal în căutarea unei comori la care mulţi visează, în căutarea unui trai mai bun şi în căutarea fericirii absolute. Ajunşi la locul cu pricina, totul se transformă într-un haos total, eroii noştri neştiind de unde să pornească. Scenariul este presărat de diverse scene care au marcat locul: amintiri din perioada celui de-al doilea Război Mondial, unde casa a fost locuită de doi ofiţeri germani, apoi din anul 1947, când locuinţa a fost naţionalizată, iar familia a fost strămutată în Caracal. Ulterior familia se întoarce, dar sunt nevoiţi să construiască o altă locuinţă deoarece prima casă era folosită ca farmacie şi grădiniţă. Asta a durat până la revoluţie, după aceea locuinţa a fost transformată în club de noapte şi bar cu jocuri de noroc. Abia în 1997, după lungi procese, casa le-a revenit proprietarilor de drept, dar devenise o adevărată ruină. Scenariul paşnic de la începutul filmului, începe treptat să capete un contur de western. Avem puţină acţiune, puţin umor şi mult mister. Finalul este plin de magie… vă voi lăsa pe voi să îl descoperiţi.

Revenind la provcarea iniţială voi încerca să fac şi eu o mică recenzie cu ajutorul emoticoanelor. Nu trebuie să îmi pun prea mult imaginaţia la contribuţie. Trebuie doar să trăiesc clipa şi să exprim ce simt. Într-o eră a tehnologiei, în care emoticoanele de multe ori au luat locul cuvintele, voi căuta să vă impresionez şi eu printr-un mesaj funny cu ajutorul micilor semne. Sper să semene cu descria de mai sus, pentru că vreau şi eu să emojionez. Priviţi ce a ieşit:

 

Lista completă de filme participante la festival şi disponibile în cinematografele din oraşele de mai sus o găsiţi pe site-ul oficial al Festivalul Filmului European, iar pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi vă invit să daţi Like paginii Facebook FFE România!
Ideea de a exista un Festival European al filmului în care multiculturalitatea cinematografică a ţărilor membre să se unească sub un singur proiect aduce mai aproape cinefili pasionaţi din toată Europa indiferent de cultură, religie, etnie, naţionalitate. Acest Festival aduce puţină pace într-o lume nebună şi din ce în ce mai tensionată reunind sub acelaşi acoperiş culturi şi civilizaţii diferite, dar cu o pasine comună. Acest aspect nu poate decât să mă bucure şi să mă facă să sper la o lume mai bună, în care orgoliile sunt lăsate deoparte, lăsând loc talentului, distracţiei, toleranţei, fairplay-ului şi înţelegerii!

 

La aniversarea celor 20 de ani, doresc să le urez şi eu organizatorilor să ne auzim cu bine şi la festivalul cu numărul 100… cine ştie, poate se inventează o pastilă care să garanteze tinereţea veşnică! Sper ca an de an să putem viziona în cadrul acestui festival filme din ce în ce mai bune, apreciate în întraga lume, nu numai în Europa!

 

3 COMENTARII

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.