Ce este Dragobetele şi când se serbează?
Dragobetele este o sărbătoare populară românească celebrată pe data de 24 februarie. Aceasta are rădăcini vechi fiind celebrată încă de pe 
vremea dacilor.
vremea dacilor.Dragobetele în mitologia românească era considerat fiul Dochiei, un zeu al tinereţii, patron al dragostei şi fericirii. Divinitate mitologică similară lui Eros la greci sau Cupidon la romani, Dragobetele era un bărbat chipeş, iubăreţ şi puternic. Numit şi Năvălnicul sau Logodnicul Păsărilor, acesta aducea iubirea în casă şi în suflet. La început de primăvară, acesta oficia în cer nunta tuturor animalelor!
Ziua de 24 februarie nu a fost aleasă întâmplător. Această zi desemna începutul anului agricol. În preajma acestei zile, ursul ieşea din bârlog, păsările îşi căutau cuibul, iar natura se trezea la viaţă. Astfel oamenii, în special tinerii intră în comuniune cu natura şi se lasă vrăjiţi de magia iubirii, când fiecare vietate îşi caută perechea.
Tradiţia mai spune despre Dragobete că e un flăcău iubieţ ce umblă prin păduri după fetele şi femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde şi le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureţi.
Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroşi etnologi şi filologi, propunându-se variate explicaţii pentru originea sa. Pe această temă au fost diverse controverse, dar încă nu s-a ajuns la un rezultat.
Tradiţii şi obiceiuri de Dragobete!
În credinţa populară, de Dragobete, fetele şi băieţii se întâlneau pentru ca iubirea lor să ţină tot anul, precum a păsărilor ce se “logodesc” în această zi! Această comparaţie are totuşi o explicaţie! Păsările erau considerate mesagere ale zeilor.
Această zi era marcată prin petreceri, iar astfel tinerii aveau şansa de a se cunoaşte şi vorbi, iar de aici porneau de multe ori viitoarele căsnicii. Prin sate se auzea zicala “Dragobetele sărută fetele”. Tinerii se strângeau în sat sau mergeau la marginea pădurii unde dansau în horă şi se distrau.
Sursa foto: cooperativaurbana.ro
Fetele şi băieţii se îmbrăcau în straie de sărbătoare şi, dacă vremea era frumoasă, porneau împreună prin lunci şi păduri, cântând şi căutând primele flori de primăvară. Fetele strângeau în această zi ghiocei, viorele şi tămâioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le păstra până la Sânziene, cand le aruncau în apele curgatoare sau pentru a le folosi la diverse descântece de dragoste. Când se apropia ora prânzului, fetele porneau în goană spre sat, fuga fiecare atrăgând după sine pe băiatul care le îndrăgea. După ce îşi prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii, sărut care simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile.
Dacă întâmplător, se nimerea să găsească şi fragi înfloriţi, florile acestora erau adunate în buchete ce se puneau, mai apoi, în cada fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele:
„Flori de fragă
Din luna lui Faur
La toata lumea sa fiu dragă
Urâciunile să le desparţi„.
În zonele de munte, în dimineaţa zilei de Dragobete, fetele şi femeile tinere topeau zăpadă proaspătă, numită zăpada zânelor. Apa rezultată prin topire era considerată ca având proprietăţi magice pentru iubire şi în descântecele de iubire, dar şi în ritualurile de înfrumuseţare. Se credea că această zapada s-a născut din surâsul zânelor. Fetele îşi clăteau chipul cu această apă pentru a deveni la fel de frumoase şi atrăgătoare precum zânele.
În unele zone, fetele şi băieţii se adunau la o casă pentru a-şi “face de Dragobete”. În
cultul popular se spunea că astfel tinerii vor fi îndrăgostiţi întregul an, până la următorul Dragobete. Tinerii petreceau cu mâncare, băutură, cântece, dansuri şi jocuri de societate.
cultul popular se spunea că astfel tinerii vor fi îndrăgostiţi întregul an, până la următorul Dragobete. Tinerii petreceau cu mâncare, băutură, cântece, dansuri şi jocuri de societate.
Băieţii mergeau şi în satele vecine cântând şi chiuind. Tinerii se întâlneau pentru a-şi face jurăminte de prietenie.
Unii tineri, în Ziua de Dragobete, îşi crestau braţul în formă de cruce, după care îşi suprapuneau tăieturile, devenind astfel fraţi, şi, respectiv, surori de cruce. Se luau de fraţi şi de surori şi fără ritualul de crestare a braţelor, doar prin îmbrăţişări, sărutări frăţeşti şi jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrăţeau sau se luau surori de cruce, făceau un ospăţ pentru prieteni.
Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor.
Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul.
Bărbaţii nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le
va merge bine în tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească şi să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiţi tot anul. Dacă în această zi o fată nu va întâlni un băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus.
va merge bine în tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească şi să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiţi tot anul. Dacă în această zi o fată nu va întâlni un băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus.
În această zi nu ai voie să plângi. Se spune că lacrimile care curg de Dragobete sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile care vor urma.
În această zi, nu se coase şi nu se lucrează la câmp şi se face curăţenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor.
Dragobetele era sărbătorit în unele locuri şi la data de 1 martie, deoarece se considera că el este fiul Dochiei şi primul deschizător de primăvară.
Se spune că în ziua de Dragobete păsările nemigratoare se adună în stoluri, ciripesc, îşi aleg perechea şi încep să-şi construiască cuiburile, păsările neîmperecheate rămân fără pui peste vară.
Oamenii bătrâni ţineau această zi pentru friguri şi alte boli. Cu ocazia zilei de Dragobete, batrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar şi păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi păsările işi aleg perechea pe viaţă şi se urnesc în construirea cuiburilor.
În unele sate, de Dragobete, se scot din pământ rădăcini de spânz, pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli.
În unele zone ale ţării, ajunul zile de Dragobete este asemănător ca simbolistică cu noaptea de Bobotează. Fetele nemăritate, curioase să îşi afle ursitul, îşi pun busuioc sfinţit sub pernă, având credinţa că Dragobete le va ajuta să găsească iubirea adevărată.
Simbolul Dragobetelui
În anul 2016, printr-o campanie organizată de Petrom, a fost ales simbolul asociat Dragobetelui. În campanie au fost nominalizate nouă simboluri create prin sintetizarea celor mai regăsite obiceiuri din tradiţia sărbătorii de Dragobete
Cu peste 20.000 de voturi simbolul câştigător este “Unirea”, symbol care face trimitere către ritualul păsărilor care, în acea zi, îşi căutau şi găseau perechea pe viaţă. Ele erau primele care, odată cu dezmorţirea naturii şi apariţia unui nou anotimp de primăvară, dădeau tonul întregului ritual de trezire la viaţă, prin iubire.
Pentru toţi această sărbătoare este prilej de bucurie şi bunăstare, Dragobetele este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Probabil că 24 februarie însemna, pentru omul arhaic, începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, păsările îşi caută cuiburi iar omul participă şi el la bucuria naturii.
Recunosc, nu-mi plac prea mult dulcegăriile, dar dacă vine vorba de iubire, prefer să sărbătoresc româneşte nu să adopt o sărbătoare comercială, de import, mai ales că nu consider că este nevoie de o anumită zi pentru ca să-ţi declari sau demonstrezi iubirea!
Bibliografie
De fapt data de 24 e arbitrară, dragobetele avea o perioadă de „sărbătorire” şi nu o zi anume! 🙂
Imi plac legendele, imi plac traditiile si imi place dragostea de orice fel. Multe lucruri le stiam, altele le-am aflat acum, de la tine. Dragoste infinita iti doresc.
Avem traditii si obiceiuri foarte frumoase. Ar fi pacat sa se piarda.
Este prima data cand citesc un articol atat de amplu si cu atat de multe informatii despre Dragobete. Felicitari!